să cucerim cosmosul sufletului omenesc,
în care, tulburătoare abise,
încă ne îngreuie existența.
Singurul echipaj, singura navă,
pentru acest zbor sublim, nu e decât,
aproapele, legat prin nave de iubire,
într-o imensă cavalcadă sonică,
dacă se poate numi astfel.
Nici un timp nu-i pierdut pentru aceasta.
Toți au făcut-o.
Cei de ieri, noi de azi, toți din toate timpurile trecute,
spre acel luminos viitor, mereu aproape, mereu departe,
dar al cărui speranță și stăruință umană,
cu toată complexitatea ei, și apoi vor lega,
țărmurile stăruinței și făgăduinței,
de limanul victoriei.
În aceste condiții, cucerirea cosmosului,
nu va mai fi, pentru umanitate, o problemă.
Lumea, va fi Univers și Universul lume.