Roua!
Poezie de Constantin Obadă despre Sfinți, Vin, Suferință, Început, Foame, Suflet, Nume, Poezie, Vreme, Lume
votează acum
adaugă un comentariu
Roua!
Cum este roua-n trandafiri,Atunci când vremea se cuvine,
Din vinul sfânt, plin de iubiri,
Am prins inelelor rubine.
Cu patimi grele le-am cioplit,
Cu suflete de sfinți și fameni,
Cu suferinți le-am repilit,
Și azi, în ele văd doar oamneni.
La fel cum cei sărmani flămânzi,
Ce poartă încă foamea-n lume,
Dar iubitori și-n veci fecunzi,
Abia când mor mai au un nume.
Și indignați, urmașii vremii,
Cum de-a putut așa să fie?
O dau pe seama anatemii,
Și le dedic o poezie!
Și dacă, cați, nu vezi nimica,
Par toate că se preschimbară,
Într-un glas, poate să zică
Ești tot la început de eră.
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet - Poezii - Laborator - 1972
Data scrierii: 1972-08
Poezie de Constantin Obadă despre sfinți, vin, suferință, început, foame, suflet, nume, poezie, vreme, lume.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
