Flori de mucigai
Poezie de Tudor Arghezi despre Întuneric, Foame, Singurătate, Scris, Flori, Grădină, Apă
votează acum
adaugă un comentariu
Flori de mucigai
Flori de mucigai (1931)
Le-am scris cu unghia pe tencuialăPe un părete de firidă goală,
Pe întuneric, în singurătate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat împrejurul
Lui Luca, lui Marcu şi lui Ioan.
Sunt stihuri fără an,
Stihuri de groapă,
De sete de apă
Şi de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Când mi s-a tocit unghia îngerească
Am lăsat-o să crească
Şi nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.
Era întuneric. Ploaia bătea departe, afară.
Şi mă durea mâna ca o ghiară
Neputincioasă să se strângă
Şi m-am silit să scriu cu unghiile de la mâna stângă.
Poezie de Tudor Arghezi despre întuneric, foame, singurătate, scris, flori, grădină, apă.
Tudor Arghezi 1880 - 1967, scriitor roman
S-a născut pe: 21 may 1880.
S-a stins din viaţa în data de 14 jul 1967, la vârsta de 87 ani.
S-a stins din viaţa în data de 14 jul 1967, la vârsta de 87 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
