Iar stau tăcut, muncit de vis,
Ca un erou, dintr-o baladă,
Care iubind..., a tot ucis !
Eu îl ascult, cu ochii minții,
Și văd, iubirea mea, curată,
Cum plânge-n vălul suferinței,
Eterna dragoste, de fată !
Iar cântă cucul, în pădure,
Iar stau visând, poteci umbrite,
Pe unde urșii, cată mure,
Iar Feți-Frumoși, Zâne-ndrăgite !