Râuri de dragoste au curs,
De sus în jos, de jos în sus,
Unite într-un fluviu sonor,
Cu valuri de fapte, idei și viață,
Năvalnic s-azvârle,
În drum seacă grânele,
Schimbând în mai bene, a țării față.
Către,
Lacul de acumulare,
Ce seamăn pe lume nu are,
Cum n-a mai fost altul sub soare.
La a 10-a sărbătoare,
Într-un salt gigant,
Escaladând ultimul versant
Spre piscul scăldat în soare,
Spre eterna sărbătoare,
Tinerețea pură a omenirii,
Iubirii și-nfrățirii: Comunismul!