Nu pot muri!

Nu pot muri!

Nu pot muri oricum nici eu,
Nici tu nu poți muri copile,
E drept că nu e Dumnezeu,
Ci numai nopți, sporind din zile!

Nu-mi era greu să fi murit,
De era om de omenie,
Pe unde l-am tot zugrăvit,
Nu-i nimenea în cer, să-l știe!

De asta par înmărmurit,
Dar, nu mă prind tristeți deșarte,
Căci Dumnezeu care-a murit,
În veci iubiri n-o mai desparte!

Și dacă nu e Dumnezeu,
Nici jos, nici sus și nici pe ape,
Iubirea lumii, curcubeu,
E tot ce e mai bun și mai aproape!

Eu, las deschise mii de porți,
Să zbori cum vrei, prin omenie,
Când eu cobor în jos în morți,
Tu viu, te-nalță ciocârlie!