Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce, oh...,Doamne dar de ce,
Nu sunt natură-n orișice?
Să vină timpul când să plec,
Dar și mor acum să reîncerc.
O..., da! Natura-n trai fecundă,
Roiește fără echivoc,
Pe când viața-i o secundă,
O devenire la noroc.