Neostenit ca voi mi-i teamă,
Când picură senin din stele,
Iubirea lumii să nu geamă!
Idei ades străluminoase,
Scăpate patimii viclene,
Pot stinge nervul vieții-n oase,
Izvorul lacrimii în gene!
O, Prometei ai vremii mele!
Când mai visați apoteoze,
Incinerați întâi cu stele,
Ucigătoarele nevroze!