Naiv năier, în marea vieții, Când, împleteam iubirea-n seri, Cu harul sfânt, ce-l au, poeții ! Mi-e dor, De cel, care-am să fiu, Să scap, de cel, ce sunt acum, S-alung din mine, cel pustiu, Să cresc, din soare, pom, nu..., scrum !