Stau vis de dor... (II)

Stau vis de dor... (II)

Stau vis în prag de dor, vibrând iubire-n pară,
Cum picură amurg arama solitară,
Nicicând credința lumii nu poate să încapă,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce face să te închini.
Minune din icoane apuse roșu se ivesc,
Spoind apusul zilei cu har dumnezeiesc.
Nici fanatismul lumii oricât s-ar strădui,
Nu poate arta lumii, cu-n soare rândui.
Incet eternul stinge, ecoul lumii profund,
Când stele mici și mari, clipesc cu chip rotund.