Sufletul, izvor se lasă!
Poezie de Constantin Obadă despre Fericire, Suflet, Tinerețe, Imortalitate, Suferință, Viață, Lume, Poezie
votează acum
adaugă un comentariu
Sufletul, izvor se lasă!
Fericirea, mi-e cuprinsă, oază tânără-n pustiu,Sufletul izvor se lasă arșițelor absorbit,
Și cât curge-n unde clare, se-oglindește-ntrânsul viu,
Chipul lumii visătoare, vremii-n care a iubit!
Caravana, dacă trece, câinii vieții nu mai latră,
Sufletul, lovit cu patimi, se ogoaie-n sinea lui,
Și când setea fericirii, fuge, ca nomada șatră,
Nemuririi ce se pierde, în pustiul nimănui!
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 6 - Poezii 1971
Data scrierii: 03 aug 1972
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, suflet, tinerețe, imortalitate, suferință, viață, lume, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=