Toamna, tristă, încă țese,
Un covor, de brume sure.
Frigul, lasă, tot mai dese,
Cețuri albe, spre pădure.
Câmpurile, cât le vezi,
Parcă-s după bătălie,
Iar în vie, și-n livezi,
Vremea, sună a pustie.
Stoluri de,...
Ești doina românească, cu mult duiosul vers.
Ești marșul libertății, ce sună-n univers.
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații!
Ești clocotul din fabrici și sporul din ogoare,
Ești...
Ești..., doina românească, cu mult duiosul vers,
Ești..., marșul libertății, ce sună-n univers,
Comori de-nvățături, sădești în generații,
Și crești în noi, avânturi, spre nevisate spații.
Ești..., clocotul din fabrici, și sporul din...
Stă în umbra lui, poetul,
Printre tufele stelare,
Chibzuit, grăbit, cu-ncetul,
Taie vremilor cărare.
Către piscuri, ideale,
Plămădite-n nebuloase,
Darnic, picură cristale,
De viață radioase.
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri gânduri clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de umilință,
Strămoșii cerc în lung de vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
În grai, și-n...
Deși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumuri noi gândirii clare,
Deșarta-mi Lună vrea Luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Cutremurat de ușurință,
Întreb stămoșii după vreme,
Dar toți sunt plini de chibzuință,
Și-n grai...
