Norocul de s-ar vinde-n piaţă
17.12.2024
Dacă el s-ar vinde-n piaţă,
Cum se vinde-orice verdeaţă,
Fără dubii, dragul meu,
Zău că-aş cumpăra şi eu!
Dacă el s-ar vinde-n piaţă,
Cum se vinde-orice verdeaţă,
Fără dubii, dragul meu,
Zău că-aş cumpăra şi eu!
Au spus-o oameni mari, isteţi:
I-ajută pe cei îndrăzneţi,
Pe oamenii ce-s curajoşi,
Pe cei ce-s harnici, serioşi,
Pe-aceia care sunt şcoliţi,
I-ajută pe cei pregătiţi
Ca, oricând vine, să-l primească
În viaţa lor şi să-i zâmbească.
Au spus unii, în cântare,
Că norocul e o floare,
Şi-au mai spus şi că norocul
Nu ar creşte în tot locul.
Frunză verde de sulfină,
El nu creşte în grădină
Şi, spun clar, pe româneşte,
Că nici în ghiveci nu creşte.
El nu creşte nicidecum...
Norocul e capricios
Şi un amic neserios:
Nu-ţi face când vrei tu pe voie,
Te lasă baltă la nevoie.
Précum spus-a proorocul,
De când lumea, ştiţi, norocul,
Deseori şi-l face omul,
Cum altoiul face pomul;
Dar, cum spune cântecelul,
Tre' să vrea şi norocelul.
Ah, ce viaţă, dulce viaţă,
Când norocul te răsfaţă!
Dar, cum spune în popor,
Norocelu-i schimbător.
Norocul e ceva bizar,
El nu se vinde la bazar;
El nu se vinde nici în piaţă,
Precum legume-o precupeaţă,
Şi-n niciun fel de magazin,
Ca nestemate, haine, vin.
Spus-au oameni înţelepţi,
Vine când nici nu te-aştepţi
Şi, chiar dacă-i cânţi în strună,
Pleacă fără să îţi spună.
Spune-o veche cugetare:
Omul bun noroc nu are;
Nici eu n-am avut vreodată,
Bată-l Dumnezeu să-l bată.
Chiar de eu sunt un om bun,
N-am putut să îl îmbun,
Ca să vină şi la mine,
Şi să-mi facă câte-un bine.
Alţii, cum e semnatarul,
N-au noroc nici cu paharul;
S-au născut făr' de noroc,
N-au avut şi n-au deloc.
Un proverb ne spune-n grai:
"Prost să fii, noroc să ai!"
Prost să fii, spun eu, stiharul,
Dar să ai noroc cu carul.
Frunză verde busuioc,
Ţine minte, om cuminte:
Au nevoie de noroc
Cei ce n-au destulă minte.