Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.
Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.
Pentru cei ce ne-au...
Pe lângă plopii fără soţ
Adesea am trecut;
Mă cunoşteau vecinii toţi -
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nţelegea -
Tu nu m-ai înţeles.
De câte ori am aşteptat
O şoaptă de răspuns!...
Noi, am crezut, în șerpi cuminți,
Când s-au jurat, că n-au venin în gură,
Ades, am fost, mai buni părinți,
Străinilor, cu drept, la-nvățătură.
Zburdau în funcții, șerpii toți,
De bine, au crescut, ditai balauri,
Dar, la răstriști,...
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Artiștii, poartă suferinți,
Pe chipul lor, de ceară,
Dureri, rămase, din părinți,
Din lume și din țară!
Dar, poartă și un zâmbet, rar,
Ce scapără-n idee,
Un cântec viu și temerar,
Ce-aprinde-o epopee!
Părinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vîndă, pe arginți,
Aceste dulci odoruri!
Prea bat orașe făr de rost,
Prea nu știu rostu-n muncă,
Le-ar trebui, regim de post,
Că prea din bine, aruncă!
O, sigur am...
Părinți, necugetați părinți,
Grijiți-vă de ploduri,
Or să vă vândă pe arginți,
Aceste mici odoruri.
Prea bat orașe, fără rost,
Prea nu știu ce e munca,
Le-ar trebui un soi de post,
Că prea la bun s-aruncă.
O..., sigur, am și...
De vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Din vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Aceiași dragoste o porți,
Acelora ca noi,
Când bat cu dragoste în porți,
Când sunt oameni în nevoi.
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți.
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Nimic nu-i mai de seamă
Ca dragostea de Mamă;
Dar este minunată
Şi dragostea de Tată.
Mă uit la viţele de vie
Şi sunt cuprins de nostalgie:
Aceia care le-au plantat
De mult din lume au plecat.
Aceasta viţele de-ar şti,
Cu lacrimi ele i-ar jeli;
Şi strugurii ar lăcrima,
Nu must, ci lacrimi ei ne-ar da.
Aşa lăsat-a Dumnezău,
Să ţii nespus la neamul tău.
Părinţii noştri ne-au iubit
Chiar şi atunci când le-am greşit,
Şi-oricât de mult i-am supărat,
Ei totuşi, totuşi, ne-au iertat.
Vă mulţumim că ne-aţi născut,
Că ne-aţi iubit, că ne-aţi crescut,
Că-n viaţă voi ne-aţi îndrumat
Şi că frumos ne-aţi educat!
Nimic nu e, vă jur pe sfinţi,
Ca dragostea cea de părinţi;
Pe-ai lor copiii ei îi iubesc,
Chiar şi atuncea când greşesc.
Avem un Tată pământesc
Şi Tatăl nostru cel ceresc;
Dar primul e material,
Iar Cel ceresc ‒ spiritual.
Semințe de pin în miere, afrodiziac natural
Poezie de 
Poezie de 
Poezie de