File de cenusa

File de cenusa

S-au inceput sfarsiturile de nimic,sfarsiturile gandurilor de plumb si a zilelor lungi cat un drum de pocainta. Am rodit cainta disperarii si m-am aruncat in mainile iubirii, cum alta nu ar fi facut.Genele topite de somnul poverii,clipeau in batai de aripi de fluturi, cand dumnezeieste mi-ai suras,cum n-am stiut ca tu surazi,in asa fel,incat mi-am lipit inima de o stanca de jar.Am fugit o viata de tine, pana te-am gasit. Nu era nascut nimic din ce s-a nascut apoi intre noi,care am gandit ca suntem doua fire de iarba , ce freamata in gand, ce se aseamana cu botul frematand al caprioarei,delicat si prea fraged pentru a musca din iarba.Imi spuneai ca m-ai vazut cum tremuram la rugaciune in catedrala si ca eram plina de duh si de intelepciunea data de viata,care nu a fost simpla, ci grea. Fata,tu,cat esti de frumoasa si plina de randuri randuri de ceaslov! Cat poti sa fugi de iubire si de amor, de poezia din priviri,cat mai vrei sa scapi?Imi sopteai ca va veni momentul,cand cortina va cadea si viata ma va primi ,fara mila,sa ii aduc tributul de durere si amar. Mai tarziu am zambit amar si m-am retras,in lungile dupa amiezi ploioase in casa veche si s-a intamplat ca eu nu mai eram eu,tu nu mai erai tu, ei nu mai erau ei.Nimic nu mai era in regula si toate lucrurile se invarteau in acel cerc obscur, ce se cheama viata.

“Proză de Zizi Moldovanu”