Heliocentrism

Heliocentrism

Dau ocol soarelui ca un lup înfometat și urlu, și chem
Frații ce-mi recunosc foamea purtată în strigătul tern.

Când prada îmi cade la picioare o mușc cu dinții de fier
Și pe nemestecate, nu în stomac, ci în gând o diger.

Mușc adânc din a focului carne cu poftă și mestec.
Din oasele care-mi rămân fac săgeți fine și ascuțite.

Limba îmi arde. Pieptul îmi e cuprins de vrăji și văratec.
Astfel vânez capre și bivoli prin infinite câmpii insolite.

Sunt vânătorul inițiat în dansul lupilor ce nu știu a muri
Și alerg fără odihnă după lumină cu puteri netrupești.

Port la brâu vreascuri cu care aprind focul ce arde în zi
Săpând în adâncul gândirii ca în inimile noastre lumești…

“Poezie de Nincu Mircea”