Lumea

Lumea

Ce poate fi mai presus de mine?
Incotro se indreapta valul Fiintei atunci cand e spart,
De stancile colturoase ale Muririi,
In inima careia fosnesc frunze ruginii,
ªi prima bruma a Uitarii,
Inchiriata de aceasta,
Pentru cateva monede roase de Dorintele,
Care secatuiesc visteria Sperantei,
Cu nesabuintele lor tineresti,
De frumoase nemarginiri,
In care se pierd privirile Absurdului,
Ce tocmai si-a terminat rugaciunea,
Din zorii plini de sangele Clipelor,
Scurs pe piedestalul de botez al acestei Lumi,
Pline de angoase si remuscari,
Atunci cand isi aminteste de Trecut,
Iubitul sau dintotdeauna cu care a pacatuit,
Fiindca Dumnezeu a nascut-o sub Zodia Pacatului,
Atunci cand caierele Destinului s-au incalcit,
In roua ochilor dulci ai unei Minciuni,
Intalnita la acelasi bordel,
Unde a fost procreata Omenirea,
Fiind nasita de Iluzia Vietii si Viata,
Patroane ale stabilimentului cu felinar rosu si nume de Nastere,
Unde printre ochi diabetic de dulci,
Zambete umbrite de acreala falsei pudori,
ªi dorinte dintre cele mai abjecte,
S-au nascut cele sapte Minuni ale Lumii,
Aceste fiice bastarde care nici azi,
Nu-si cunosc cu certitudine Tatal lor Ceresc,
Insa stiu si simt ca exista pribegind prin cotloanele Universului,
Cat mai ascuns,
Pentru a nu plati pensia de intretinere, Pacatului,
Tatal Legitim al Minunilor si sotul actual al Lumii,
Ce doreste desavarsirea fiecarei Minuni,
La scoala Creatiei,unde fiecare va invata,
Deznadejdea,Zadarnicia,Murirea si Mantuirea,
De Tot si de Toate,autorii neputinciosi,
Ai manualelor acestor materii imateriale,
Din care Minunile vor incerca sa cladeasca,
Caramida imateriala cu caramida de nonsens,
Edificiul maret al Istoriei,
Ce intretine stabilimentul Lumii,
Jefuind fondurile Moralei,
Inmultite peste masura la Banca Prostiei,
Patronata de principesa Desertaciune.

“Poezie de Sorin Cerin”