Farfalâc dă balabustăDuma delcu Tetea, mo, dandareldă...
Citat de Valeriu Armeanu despre poezie, hoţi, minte
votează acum
adaugă un comentariu
Farfalâc dă balabustă
Duma del
cu Tetea, mo,
dandarel
dă bahtalo,
când găjbea
vreo coţoteică
îi scăpa laba
la fleică
ori punea
de-un handralâc,
mangealâc
pă băsălâc,
dă prindea
vreo balabustă,
scurtă-n minte,
lungă-n fustă,
îi da buci,
îi da şi muie
bairamo
la papa şuie,
iară dă bunghea
vreo hoaşcă,
curvăciune
dă baboaşcă,
halhalo
pă la pipoaşcă,
şi uşure o luva,
bengalo
mi-o scărmăna,
muciarel
pă la dodoaşcă,
la bişboc
şi la pârţoaşcă
până când
o damblagea,
dă săreau pişeţi
dân ea.
O fi fost baba
candrie,
da mirosea
a tămâie,
câie, şuie
şi cehuie,
o cotoarbă
naşparlie,
când îi lua
în gură ţâţa,
făcea baba
hârţa-pârţa,
parcă era o cârlană,
nici dârlă,
nici coţofană,
când o da
pă rugăciuni,
la trei vorbe
cinci băşini.
