Toată nefericirea ta, Louise, şi ura împotriva mea S-au...

Toată nefericirea ta, Louise, şi ura împotriva mea

S-au ivit din iluzia clădită de suficienţa

Spiritului şi de insolenţa sufletului tău,

Care m-au făcut să mă întorc la Annabelle şi să te părăsesc.

Într-adevăr, din dragoste pentru mine, ai ajuns să mă uraşti,

Pentru că eu am fost bucuria sufletului tău,

Chemat şi împins

Să dau un sens vieţii tale, şi nu am făcut-o.

Dar tu ai fost nenorocirea tinereţii mele –

Dacă ai fi fost fericirea mea nu m-aş fi lipit de tine?

Aceasta este amărăciunea vieţii:

Nu există fericire decât unde sunt doi –

Iar inimile noastre tânjesc după stele

Care nu ne doresc.