Caută în folclor: amandoi, pagina 2

Fata săracului cea isteață

A fost odată un om și o femeie. Ei erau atât de săraci, încât n-aveau după ce bea apă. Nici tu casă, nici tu masă, nimic, nimic, dară nimic n-aveau după sufletul lor. Muncea bietul om de dimineața până seara târziu,...

Făt-Frumos din lacrimă

În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, — în vremea veche trăia un împărat...

Poveste țărănească

A fost odată un împărat. El avea trei feciori. Când fu la ceasul morții, își chemă feciorii și le zise:

– Feții mei, sunt cu sufletul la gură, precum mă vedeți; un lucru numai vă cei: în cele trei nopți după înmormântarea...

Povestea lui Stan Pățitul

Era odată un flăcău stătut, pe care-l chema Stan. Și flăcăul acela din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute.

Și, ca băiat...

Rodul tainic

A fost odată un împărat, și-n curtea acelui împărat se afla un pom atât de înalt, încât nimeni nu era în stare să-i vadă vârful. Pomul acesta înflorea și dădea rod în fiecare an, dar nici împăratul, nici curtenii lui, nici vreun...

Voinicul cel cu cartea în mână născut

A fost odată o babă şi un unchiaş. Ei până la vreme de bătrâneţe nu avură nici un copil. Ce nu făcură? Ce nu dreseră? Şi ca să aibă şi ei măcar o miarţă de copil, nici cât. Ba merseră pe la descântătoare,...

Musafirul pe musafir nu-l place, iar gazda – pe amândoi.

Sărută-mi un ochi, ca să ţi-i sărut pe amândoi.

Cine cere are un obraz negru, cine nu dă – pe-amândoi.

Râde cioara de cioroi că sunt negri amândoi.

Mamă dragă, Moș Crăciun, De ce este-așa de bun?

Mamă dragă, Moș Crăciun
De ce este-așa de bun?
De ce-aduce jucării
Și bomboane la copii?

Știu că mă iubește mult
Și tăticul, când ascult;
Și tu, mămițica mea,
Nu prea ești cu mine rea.

Dar, mămico, Moș Crăciun
Parcă tot este...

Noi în seara de Crăciun, Colindăm pe cel mai bun....

Noi în seara de Crăciun,
Colindăm pe cel mai bun.
Colindăm colind duios
Domnului Isus Hristos.

Care bine a voit
Și pe noi ne-a mântuit.
El de-al nostru mare drag
A pășit cerescul prag.

A lăsat frumosul rai
Și-a venit pe-al...

Trandafir de la Moldova:

Trandafir de la Moldova
Te-as iubi dar nu stiu vorba

Refren:
Lunca-i lunca, iarba-i verde
Ce-am iubit nu se mai vede,
Ce-a fost verde s-a uscat,
Ce-am iubit s-a spulberat.

Trandafir moldovenesc
Te-as...

Hai iu-iu:

Pai mandrulito, a mea muiere
Meri la crasma si bea bere
Nu merg nu merg ma barbate
T-ei imbata si m-i bate
Ca rade lumea de noi
Cum se-mbata amandoi

Hai iu-iu-iu-iu-iu-iu
Hai iu-iu-iu-iu-iu-mai

Pai tu muierea beutoare...

Turnul lui But

Între toata romanime,
Mai frumos si milian,
Mai puternic n-a fost nime
Decat Butul moldovan,
Ca, ostean si vanator,
Fericit fu si-n amor.

Iaca buciumul d-arama,
Ce-n Suceav-a rasunat,
La resbel pe junii cheama...

Altarul Manastirii Putna:

Domnul Stefan, viteaz mare, ce-a dat groaza prin pagani,
Locas sfant crestinatatii astazi vrea sa faca dar,
Si pe malurile Putnei, cu vitejii sai romani,
Însusi merge sa aleaga locul sfantului altar.

Mare...

Lirica de dragoste si dor

Fantana cu doi brazi:

La fantana cu doi brazi
Am ucis doi unguri frati
Pentru-o puica ungureanca
Care nu mi-era dusmanca,
O copila din hotar,
Fata de boier maghiar.
La fantana ea cum sta,
Brate...

Lirica de dragoste si dor

Lena:

De-or cadea bobii in cinci,
Sa stii ca eu sunt pe-aici;
De-or cadea bobii in doi,
Sa stii ca sosesc la voi,
Sa ne iubim amandoi.
Iar de-a mai ramanea un,
Sa stii ca eu vin nebun
Pe-o prajina de...

Prâslea cel voinic şi merele de aur

Era odată un împărat puternic şi mare şi avea pe lângă palaturile sale o grădină frumoasă, bogată de flori şi meşteşugită nevoie mare! Aşa grădină nu se mai văzuse până atunci, p-acolo. În fundul grădinei...

Zâna apelor

Pe vremile pe când era iobăgia cea grea, trăia un om sărac într-o colibă din pădurea domnească, căci era păzitor la pădurea aceea.

Odată a mers domnul la pădure și, părându-i-se că pădurarul ar fi dat cuiva lemne fără slobozenie...