Descântec de Muma Pădurii (cu o cârpă scoasă din spatele cămăşii)

Descântec de Muma Pădurii:

Se leagă într-o cârpă scoasă din spatele cămăşii câte puţin din: tămâie neagră, tămâie albă, piper, silitră, pucioasă, lulachiu, sare, şarpe din coiul armăsarului, căpăţână de şarpe tăiată cu para de argint de la şarpe prins în luna lui Martie, broască găsită în gura şarpelui, buruieni de lipitură, păr din ceafa femeii căreia i se face baierul, patru case de păianjen culese în piez din patru colţuri ale casei, o ţăndărică din pragul de jos al uşii de la camera de dormit şi nouă boabe de grâu. Se descântă numai de luni până miercuri:

Tu, Muma-Pădurii,
Tu, zmeoaico,
Tu, leoaico,
Tu, buzato,
Tu, zâmbato,
Tu, Muma-Pădurii,
Depărtează de la N.
Toate spaimurile
Şi toate răcorile
Şi toate suferinţele.
Tu să scoţi
Gândul care-l are răspândit,
Din inima lui N. să depărtezi
Toate fiorile,
Toate răcorile,
Să luminezi şi pe N. să-l speli
De toate răutăţile,
De toate visurile,
De toate greutăţile,
Să rămâie curat,
Luminat,
Cum Maica Domnului l-a dat.

Baierul se cârpeşte şi se face legăturică, care este pusă la icoană, unde stă trei zile. La urmă, femeia îl ia de la icoană şi-l coase la brâu, potrovind să-i cadă la şale când se încinge cu brâul.

Muma Pădurii este un personaj din mitologia romanească. În tradiția populara romanească este o vrăjitoare considerata o femeie urâtă, ce sperie oamenii, sihastră, locuind în adâncul pădurii. Sinonim cuvântului poate fi considerat Baba Cloanța.

Ea este adeseori prezentată ca dușmană a eroilor pozitivi precum Zmeul sau Balaurul. Uneori acesta din urma este prezentat ca fiul al ei. Muma Pădurii trăiește singuratică ni inima pădurilor adânci și e caracterizată printr-o înfățișare groteasca, prin răutate și mărginire. Eroul pozitiv o învinge însă întotdeauna.

La baza constituirii personajului au stat vechi credințe magice, superstiții sau reprezentări figurative ale forțelor naturii, care și-au pierdut semnificația inițială, căpătând numai o valoare poetica, fantastică.