Descântec de pocit: A plecat Irod cu Irodiasa, Cu fetele lui, Și cu băieții lui...

Descântec de pocit:

A plecat Irod cu Irodiasa,
Cu fetele lui,
Și cu băieții lui,
Cu slugile lui
Și cu slujnicele lui,
Cu izbitoarele,
Și cu zghiuitoarele,
Cu frumoasele
Și cu vântoasele.
Pe drum mergând,
Și jocuri jucând,
Și voie bună făcând,
Pe (cutare, dacă-i om):
În ce ceas l-a aflat,
Lucru lucrând
Ori somn somnând.

(Dacă-i dobitoc):

Pe drum mergând
Și iarbă păscând.
Sănătatea i-a luat,
În stare de moarte l-a lăsat
În drum de țară l-a aruncat,
Ca un znop de cânepă melițat.
Cu mătură de busuioc
L-a măturat,
Cu fir roșu l-a legat.
În butoi l-a băgat,
S-a cântat, s-a văietat.
Cu glas mare până-n cer,
Cu răsunet peste pământ.
Doar-aude cineva,
Să-i folosească.
Nimeni în lume n-a văzut,
Nimeni în lume n-a auzit.
Fără Maica Domnului
Din poarta cerului.
L-a văzut și l-a auzit
Pe scară de ceară a coborât:
Năframă albă i-a întins,
Și cale da i-a cuprins.
- Ce te cânți,
Ce te vaeți?
- Cum de nu m-oi cânta,
Cum nu m-oi văeta,
Că a plecat Irod,
Și cu Irodiasa.

Cu fetele lui,
Și cu băieții lui,
Cu slugii lui,
Și cu slujnicele lui.
Cu izbitoarele,
Și cu zghiuitoarele,
Cu frumoasele
Și cu vântoasele.
Pe drum mergând,
Și jocuri jucând,
Și voie bună făcând,
Nu știu în ce ceas m-a aflat
În lucru lucrând
În somn somnând.
Ori în drum mergând.
Sănătatea mi-a luat,
În stare de moarte m-a lăsat
În drum de țară m-a aruncat,
Ca un znop de cânepă melițat.
Cu mătura de busuioc m-a măturat,
Cu fir roșu m-a legat,
În butoi m-a băgat.
Maica Domnului a zis:
- Nu te cânta,
Nu te văieta:
Căci cale am cuprins,
Și pe ele le-am prins,
Cu mătura le-am măturat,
Cu fir roșu le-am legat.
Și-n butoi le-am băgat.
Auzita Irod și Irodiasa,
Și la Maica Sfântă au venit:
- Cum e Maică,
Cum e Sfântă,
Că ne-ai băgat
În robia asta grea?
- Cum v-oi băga,
Că sănătatea omului
S-au a dobitocului i-a luat
Și ca un snop
De cânepă melițat
În drum l-a lăsat.
- Nu gândi Maică nimica,
Că eu știu unde-i puterea,

(A omului sau dobitocului)

Ori în curțile noastre,
Ori în paharele noastre.
Le-oi alege,
Și ți-oi culege,
Cât să nu rămâie,
Cât un grăunte de mac
În patru despicat,
Da nici-atâta să nu rămâie.

Dacă facem descântecul peste rachiu sau vin, atunci bolnavul să bea puțin, iar de punem peste el untdelemn, atunci să se ungă.
Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari

Vrăji și descântece Româneşti


Evaluați acestă postare:
Generează un alt cod=