Când îi curge omului sânge din nas, instantaneu, ori când omul își pierde puterea din mână ori din picior, atunci trebuie să-i descântăm de pocit. Descântecul este următorul:
S-a luat (cutare),
Pe cale, pe cărare,
S-a întâlnit cu deochiu din pădure
În față i s-a uitat,
Zilele i le-a luat.
Lasă, nu gândi,
Că leac om găsi.
Că eu le leg,
Cu ciuru le îndreptez:
Din creierii capului,
Din fața obrazului.
Miia de locuri,
Suta de noduri,
(Cutare) să răsară curat
Și luminat,
Ca Dumnezeu ce l-a dat,
Bun ceas ce-a născut.
După aceea cu apa, asupra căreia am descântat, îl spălăm, pe unde-l doare, de trei ori pe zi, și de nouă ori pe zi să bea până se termină. Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
Vrăji și descântece Româneşti