Se întâmplă de multe ori ca pe geana ochiului să se facă o bubă lunguiață, care cu încetul prinde a coace, făcând dureri foarte mari. Atunci trebuie să descântăm de ulcior, zicând:
Nici a sorbit,
Nici a orbit,
Nici a mușcat,
Nici a crăpat.
Maica Sfânta Marie,
A luat un cuțit mare,
Să-i zboare capu,
Să-i taie capu.
Ea atunci a strigat:
Stai, Maică Sfântă Marie,
Nu-mi tăia capu,
Nu-mi zbura capu.
Că eu am stricat,
Eu am deocheat.
- Curând mai curând,
Tocmește mai frumos,
De cât am fost,
Aceste (tărâțe),
Băga-le-oi pe guriță:
Inima ți s-a tocmi,
Păruțu ți s-a netezi,
Țâțele ca trâmbițele.
În urmă vei păși,
Belșug ți-ai găsi,
Altuia nu lăsa.
Altuia nu lua:
Cât un grăunț de mac,
În patru despicat.
Întru acest ceas,
Cât îți cătai,
Mana ți-o înturnai.
Doară ți-l opresc:
Zânele, o vecinele,
Ori căsarii cu păcurarii,
Eu îl strâng și-l aduc:
Cu sorocul lui Dumnezeu
Și-a Maicii Preacurate.
Eu cu drag ți-am descântat,
Dumnezeu să-ți dea leac.
Tărâțele acelea peste care am descântat le mestecăm cu piatra pucioasă și cu sare, și le dăm dobitocului, să le mănânce pe inima goală, adică dis de dimineață pe stomacul gol. Auzit de la Vasile Catalina, din Mădulari
Vrăji și descântece Româneşti