Frunze-n vânt, frunze pe case,
Slobode și jucăușe,
Toamna parcă vrea să lase,
Nostalgii de pomi la ușe!
Rebegite în cohorte,
Răstignite-n pragul porții,
Parcă-s file vechi de carte,
Strălucind visării morții!
Zâna poamelor...
Poezie de Constantin Obadă despre toamnă, râs, durere, moarte, ochi, vechi, iubire, zi de naștere, poezieFrunza toamnei, ca și toamna,
În declinul ei se pierde,
Ea la cramă umple crama,
Dintr-un suc cindru mai verde.
Să nu credeți că-i bătrână,
Și se stinge îndelung,
Chiar în haina-i de rugină,
Ea gândește verde crâng.
Un Anteu...
De unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre diavol, omenie, oameni, destin, lacrimi, durere, inimă, dor, poezieUnde-mi sunt acum bunicii,
Să-mi alunge norii fricii,
Să-mi deschidă, să mă-nvețe,
A izbânzilor povețe!
Bunătatea lor sihastră,
Străjuia căsuța noastră,
Blânzi ca file de poveste,
Picurau nădejdii veste!
Ei s-au dus pe fir de ape,...
Poezie de Constantin Obadă despre frică, bunătate, dans, moarte, povești, eternitate, oameni, vreme, dor, clipăMă cearcă dulci, eterne vise,
Albastru cer, când doarme-n mări,
O sete oarbă, de abise,
Presimt, cum schimbă, alte zări!
Dar, nu ajung acele maluri,
În care curg, neîntrerupt,
Căci eu, din spuma altor valuri,
Încerc, să trec, pe...
Iscusința minții noastre,
Strânge cioburi, de prin astre,
Strânge vise călătoare,
Vorbe dulci și sunătoare!
Și le pitrocim, cu firea,
Le citim duioși psaltirea,
Le tot umplem, cu iubirea,
Și le dăm în dar, vorbirea.
Și cu șir...
În noi purtăm un soi de ere,
Ce le-mpărțim de mult zâmbind,
Oricum am fi, chiar în cădere,
Noi tot urcăm mereu iubind.
Chiar dacă globul o să steie,
Ne înjghebăm noi un alt soare,
Așa cum ne-am tocmit femeie,
Ce ne multiplică pe...
Tu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
Nu căuta ascuns miracol,
Nici vise în patimi adânci,
Când strălucirea unui secol,
Din ape scânteie din stânci.
De ce străbați tot nebuloase,
Când totul e atât de clar,
De ce din flaute jegoase,
Să-nvii năluci în somn hilar....
Din margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Poezie de Constantin Obadă despre cugetare, zbor, vis, lume, clipă, moarte, vechi, iubire, viață, poezieCel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, scris, numere, poezie, mândrie, destin, cugetare, vis, vreme, cerBanalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Cel mai greu în poezii,
E să prinzi tâlcul din urmă,
Visele din fantezii,
Să le dai ușor cu brumă.
Cugetul când este bun,
Cu secvență noitoare,
Bucuriile răzbun,
Zile-n doliul nopți-n soare.
Nu te pierde-n lung poem,
Nu ara...
Stai iubire dulce stai,
Tu ești totul pentru mine,
Când în pragul meu răsai,
Eu leg soarta mea de tine.
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-i sorbim iar începutul.
Nu gândirea fără de...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, început, tăcere, cugetare, iubire, destin, suferință, zi de naștereStai iubere dulce stai,
Tu ești totul pentru mine,
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată, chipeș rai.
Dacă stau tăcut posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței leac.
Stai iubire dulce,...
Nu pleca iubire, stai,
Tu ești totul pentru mine!
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată chipeș rai,
Eu leg soarta mea de tine!
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, povești, tăcere, iubire, rai, destin, lună, față, dor, zi de naștereNu-i greu să scrii o poezie,
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.
Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre talent, probleme, scris, muză, fantezie, poezie, sfârșit, cugetare, lașitate, bineMă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți.
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Poezie de Constantin Obadă despre lege, părinți, zbor, suferință, infinit, vis, toamnă, țară, poezieToamne-n dragoste târzii,
Niciodată nu strâng poame!
Geniale-n poezii,
Par ruina unor drame!
Primăveri când pe la porți,
Bat lumina în frunzare,
Amorțite-n triste sorți,
Se mai ogoesc cu soare!
