Iubit să fiu..., nu cer!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
De chinuri, m-am cam liniștit,
Sub crucea mea..., de fier,
Prieteni dragi, eu, v-am iubit,
Iubit să fiu..., nu cer!
24 oct 1969
Poezii, pagina 65
2395 poezii
Se poate!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Se poate..., să mai fi murit,
De când e lumea, lume,
Se poate..., să fi revenit,
Mereu..., sub alte nume!
Dar..., dacă nu mă regăsesc,
Cu cel ce sunt acuma,
Eternul, mi-l disprețuiesc,
Și-mbrac în taină..., huma!
23 oct 1969
Neguri cad!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Mărginiri de gând, sihastre,
Curg, in haos, liniștite,
Din priviri, mereu albastre,
Neguri, cad, mai îndulcite!
De-aș putea visa, o vreme,
Curgerea eternă-n spațiu,
L-aș chema, doar pe Horațiu,
Să ne spună, largi poeme!
20 oct 1969
În veci e datul...
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
De la-nceput, în veci e datul!
Altminteri, Doamne câte chinuri,
Căci toți am fi, ca necuratul,
Robiți, în patimi după cinuri,
Și revoltați, pe ordinea-ți divină,
Am fi cerut să pieri, chiar din lumină!
18 oct 1969
Moartea!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Moarte tot adună,
Lut, în văgăună!
Cine schimbă fața,
E doar pururi viața,
Oamenii sunt mulți,
Mulți, să-i tot asculți,
Dar, exist-o lume,
Rea din fire-anume,
Hâdă, ce nu curmă,
A durerii urmă!
Aruncați războaie,
Cum zvârliți...
18 oct 1969
Poezie de Constantin Obadă despre război, oameni, moarte, schimbare, ploaie, față, lume, viață, poezieO cale!
Caiet Nr. 5 - Poezii 1971
Oricum le scriu, nimic nu-mi place,
Căci, toate, mi se par absurde,
O ciudă-n nervi, împlântă ace,
Când văd, cum zac, cuvinte surde!
Nu vreau, să cânt, eterne goluri,
Nici chiar, universala jale,
Nici boala, marilor simboluri,
Ci...
10 oct 1969
Patriei!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Aceiași dragoste aștern,
Să urci spre glorie eternă,
Cum din istorie se cern,
Iubiri din dragoste maternă!
Și mai aștern covor de zor,
Roit de-o inimă fierbinte,
Ca tot ce pare trecător,
Să creasc-aducerii aminte!
10 oct 1969
De dragul lor!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
De dragul
oamenilor
am
sângerat
în coclauri
să piară
balauri.
De dragul
lor
am
suportat
nevolnica
ură
ca
pasărea
inimii
să urce
veacul
în
stele!
De dragul
oamenilor
cer
acum
o vorbă
bună
oarecum...
10 oct 1969
Mi-i dor!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Mi-i dor de cumpăna fântânii,
De scârțâitul ei prelung,
De vorbe care dau românii,
Când revederile s-ajung!
Mi-i dor de târgul care încă,
Mai poartă dranițe de brad,
De cântăreți slujind în luncă,
De ape bulbucate-n vad!
Mi-i...
17 sep 1969
Vremea plânge!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Vremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
16 sep 1969
Poezie de Constantin Obadă despre sărăcie, vreme, vis, suferință, cugetare, iubire, umbră, lumină, poezieAm început!
Caiet Nr. 4 - Poezii 1970
Am început iară o filă,
Râvnită-n gânduri lapidare,
Tiranică și fără milă,
O vreau sunând numai vioare!
Deaceea-mi curg lumini de tonuri,
Cascadă înspumându-mi fluviu,
Căci nu mă sting vechimi de tronuri,
Ci scapăr a etern Vezuviu!
06 iul 1969
Lumina care stă ascunsă! (I)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Chiar de mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Când trage cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
21 iun 1969
Nu tot! (II)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Din tot ce-am scris nu-s toate bune,
Nici n-au ades luciri de perle,
Dar vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scară unor stele.
O trudă zilnic lapidară,
De taina muzelor pătrunsă,
Spre alte țărmuri cată iară,
Lumina care stă ascunsă.
21 iun 1969
Deși cobor! (I)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Deși cobor încet la vale,
Cu osemintele-n desagă,
Regretul meu pășește drag,
Și urc și eu înc-o spirală.
21 iun 1969
Lumina care stă ascunsă! (III)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși curg slove lapidare,
De taina muzei sunt pătrunse,
Când trage-n cumpeni visătoare,
Lumini care mai stau...
21 iun 1969
Doru-mi cântă!
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Doru-mi cântă-n luncă ochi-mi,
Cum dădeam binețe vara,
Cu iubire strâns iubirea-mi,
Când din liniști cade seara.
21 iun 1969
Lumina care stă ascunsă! (II)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Nu tot ce-am scris vă pară gruie,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vruta sufletu-mi să puie,
Fuștei la scara unor stele.
Deși mi-i slova lapidară,
De taina muzei e pătrunsă,
Când trage-n cumpăniri de seară,
Lumina care stă ascunsă.
21 iun 1969
Deși cobor! (II)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Deși cobor încet la vale,
Cu oseminte în desagă,
Regretul meu mai urc-o cale,
Cu cei ce-mi sunt atât de dragi.
21 iun 1969
Nu tot! (III)
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Nu tot ce-am scris vă pară bune,
Nici strălucirea lor inele,
Ci vrut-a sufletu-mi s-adune,
Fuștei la scara unor stele.
Din truda zilei lapidare,
De taina muzelor pătrunsă,
Eu trag la țărmuri de visare,
Lumina care stă ascunsă.
21 iun 1969
Nu știu!
Caiet - Poezii - Laborator - 1969
Nu știu de când cobor la vale,
Desaga grea de oseminte,
Dar regretând mai stau în cale,
Clipind aducerii aminte.
21 iun 1969
