Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum plâng semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Căci ce-i mai jalnic la români,
Ca pierderea de nume.
Eu plâng argintul unui râu,
Când piere-n ape tulburi,
Cum mor semințele de grâu,
Ucise-n mii de cuiburi.
Eu plâng amoruri din bătrâni,
Cind pier fără de urmă,
Că nu-i durere la români,
Ca pierderea de nume.
Zile încâlcite-n treburi,
Treburi încâlcite-n schele,
Roind roze printre aburi,
Saltă veacul pân' la stele.
Eu în urbea mea străveche,
Caut dorului pereche,
Unii zic că dau în streche,
Alții că-s într-o ureche.
Eu zâmbesc nu...
Trec rugina vremii mele,
Mai cum pot mai cum nu pot,
Stăvezie la lumină,
Prin sclipirea unor stele.
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Redă-mă soartă iar iubirii,
Să curg în valea tinereții,
Să uit deșertul amăgirii,
Să văd în om cum văd poeții.
Redă-mă farmec nou luminii,
Să prind nemărginita zare,
Să ard din drumuri mărăcinii,
Să sar în cântece de țară....
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
O zbatere de-aripă,
Ce vrea să prindă-n cuget,
Eternități de-o clipă.
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
Un strigăt de bătaie,
Ca nemilosul urlet,
Când dușmanii despoaie.
Eu nu-s decât un suflet,
Alinător...
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Dar nu stau mult să preget,
Chemării vremii mele.
Eu nu-s decât un suflet,
Un strigăt de bătaie,
Ca nemilosul urlet,
Când dușmanii despoaie.
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
Ce-și frânge des aripa,
Când vrea să prindă-n cuget,
Eternității clipa.
Eu nu-s decât un suflet,
Rătăcitor prin stele,
Se vede c-am fost muget,
De tot suspin la ele.
Eu nu-s decât un suflet,
O stingere-n văpaie,
Ce nu s-ar vrea nici urlet,
Nici strigăt de bătaie.
Eu nu-s decât un suflet,...
Frământ în mine, lutul care,
Nu scade-n ritm de sărbătoare!
Iscat, din pulberi strălucite,
Din valuri mari, din mări muncite!
Din ape repezi și-ndulcite,
Din alte luturi vlăguite,
Din lupte grele și vrăjmașe,
Din patimi dulci și...
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin Cotnar, cu pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre admirație, cultură, jocuri, sărbătoare, măsură, sublim, omenie, lume, inimă, țarăCurge blândă noaptea clară,
Simțitoare ca poetul,
Numai luna solitară,
Leagă vrăji în tot boschetul.
Mândre stele par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Doarme pacea în frunzare,
Tremurând în vânt de neferi.
Doar iubirea stă de...
Poezie de Constantin Obadă despre magie, tentație, pace, noapte, sfinți, iubire, lună, stele, poezieVeniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.
Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,
Cu...
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin ales și pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre progres, școală, admirație, cultură, jocuri, sărbătoare, măsură, sublim, omenie, lumeVeniți în țara doinelor alese,
Cu Feți-Frumoși și mândre Cosânzene,
Ca să gustați din roadele culese,
Arcane de sublim perene.
Veniți să ne legăm iară ca frații,
Să mai gândim în lume ce-i de dres,
Să renodăm în pace aspirații,...
Curge blândă noaptea clară,
Simțitoare ca poetul,
În gând, luna solitară,
Leagă vise-n tot boschetul.
Mândre stele par fecioare,
Îndrăgite de luceferi,
Doarme pacea în frunzare,
Tremurând în vânt de neferi.
Doar iubirea stă...
Veniți la noi din colțurile lumii,
În augustul torid că-i sărbătoare,
Veniți să stingem Păcii vrajba lumii,
Cu cântece și jocuri fiecare.
Veniți sfătoși cu inima curată,
Să vă cinstim cu dulce omenie,
Cu vin ales și pâinea cât o...
Poezie de Constantin Obadă despre școală, admirație, cultură, jocuri, sărbătoare, măsură, lume, sublim, omenie, inimă
