Ciucă şi-a pierdut onoarea;
Generalul, azi, săracu,
Este sluga lui Ciolacu.
Iată, asta-i întrebarea:
Ciucă, unde ţi-e onoarea?
I-ai vândut-o lui Ciolacu,
Iar acum ai dat de dracu'!
Fiecare vorbă caldă, sub ea
cloceşte un ou al vorbirilor noastre.
Vii verbe, o, voi,
cu frunze verzi-albe-albastre.
Oul deschide deodată o pleoapă:
sub iris se aude bătând
pliscul nenăscutei păsări, copilăreşti
numai în ea însăşi zburând....
Azi batjocura se numeşte laudă şi invers
Chiar dacă-s binemeritate şi unele şi alte
le Toţi de la conducătorii (care-s mulţi şi
de diverse naţii) şi până la oamenii de
serviciu ai acestei ţări Te-au transformat
HALAL PROFESOR
în ţinta...
Poezie de Costel Zăgan despre absurd, profesori, schimbare, limbă, laudă, nevoie, speranță, cuvânt, mamă, oameniÎți mângâi trupul înstelat
parc-aș pregăti o armă
de nu aș fi la tine-n pat
undeva într-o cazarmă
Parc-aș pregăti o armă
la control vine segentul
ce strigă ia-o e alarmă
uite bombardamentul
La control vine segentul
de nu...
Mă trezesc cu noaptea-n cap
ochii împrăștie stele verzi
ies în fugă pe ușă
trăgând cerul în piept
Doamne de ce m-ai părăsit
cerul scârție aberant
nu știu încotro să-mi îndrept sufletul
încet-încet mă liniștesc
tăcerea și...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, tăcere, frumusețe, poezie, cer, suflet, noapte, lună, ochi, stelePrecum o frunză mă desprind de zare
vitalitatea are cea mai scumpă hartă
lacrima curge nu știe să zboare
spre absolut doar îngerii o poartă
precum o frunză mă desprind de mine
aș vrea să nu mai simt când totul doare
mi-e dor de primăvară...
Brâncușiană
E dalta lui Brâncuși o formă sacră
de viață și cu foame de neant
și nemurirea peste zbor consacră
coloana infinitului pedant
E dalta lui Brâncuși tăcerea sacră
când șlefuiește poarta-ntr-un sărut
cu lacrima de dor...
De-o viață avem rouă-n sprâncene,
trăim între noapte și zi
și șerpii arși de soare-n piele
lângă fetele noastre se prefac în mărgele,
în nesfârșit urcă zâne de aburi,
a lumină miroase prea proaspăt.
O, lume, ai o tâmplă-nzăpezită
și...
Kilometrul dacă-i antic
nu mai este kilometru
când la poezie-s paznic
nu-s Pavel nu-s Petru
Nu mai este kilometrul
care-a fost totuși odată
pălăria mea cu fetru
părea steaua spânzurată
Cine-a fost totuși o dată
doar la poezie-i paznic...
Înconjurat de cele șapte cetăți
ale devenirii întru poezie
dorința
melancolia
tristețea
necazul
nefericirea
nenorocul
și
dragostea
poetul
își trece
grădina cu flori
de la
lectură incognito
la...
Poezie de Costel Zăgan despre iubire, dispută, nefericire, melancolie, grădină, flori, tristețe, dorință, soare, poezieN-am
dreptate
Un procuror
un avocat
un judecător
Şi
bineînţeles
un poliţai
Pun
la cale
Justiţia nereperată
a
poporului român
Şi
cum
spuneam
Adevărul trece
minciunile
rămân
Motto: Iată deci marea, copleșitoare, imensă absență! (Sylvia Plath)
Doamnelor și Domnilor
aceasta-i Marea Neagră
iată cum valurile împing soarele
la marginea orizontului cu tot cu pescăruși
ecoul crapă cerul de la un capăt la altul...
Coboară din munți
cu traista plină de poeme
și
stele proaspete
ironici
cei din vale surâd
printre nori
și
pietre de moară.
Gata de lansare
poetul se dezbracă
care pe care
și artă și arcă
Poetul se dezbracă
poetul se scufundă
sub ceruri parcă
undă sub undă
Poetul se scufundă
care pe care
viața-i o rundă
gata de lansare
Poetul se...
Faimosul trubadur [X] binecunoscut pentru ideile sale estetice și liberale contagioase ne-a părăsit pentru o lume mai bună, au anunțat la știri. Poate de acum încolo cititorii de pe Apha Centauri ne vor convinge Clasicul să scrie exclusiv pentru...
Poezie de Igor Ursenco despre scriitori, idee, critică, familie, invenție, optimism, armată, creier, greșeală, comunismUn om privea alt om cum un cer privește alt cer cum o stea altă stea cum o piatră altă piatră cum un lup alt lup cum un greiere alt greiere cum o clipă altă clipă cum eternul alt etern cum preagraba altă preagrabă cum o stradă spre zori altă...
Poezie de Mariana Fulger despre oameni, copii, simplitate, stele, pietre, puritate, primăvară, poezie, clipă, inimăSe întâmplă să cazi în propria-ţi genune avântându-te într-un cer prea albastru şi toate păpădiile acelea de stele se desfac şi alunecă înaintea ta şi în urmă închizând afară o lume în care ai fi avut dreptul să exişti doar mergând trăgând după...
Poezie de Mariana Fulger despre viață, iubire, râs, nebunie, stele, vis, somn, copii, sânge, fericireMă ridicai în braţe şi spuneai… câte-mi spuneai pierduţi sub cerul clar de vară… nu trebuiau cuvinte – vorbeau sufletul, ochii, sărutul speriat cum stropii ploii să nu rănească braţele tremurând de dor treceau clipele… sub cerul toamnei aveai pe...
Poezie de Mariana Fulger despre amintire, sărut, clipă, povești, sfârșit, cer, povară, aer, singurătate, copiiPrintre diminețile mele din care ies zilnic cu pași programați și printre puținele lucruri pe care le mai am sunt mulți prieteni care-și storc transpirația ca pe niște coșuri la pubertate spunându-mi că mă iubesc apoi se retrag într-un petic de...
Poezie de Teodor Dume despre viață, trădare, artă fotografică, ură, lucruri, regret, copilărie, prietenie, întuneric, linișteCând m-am privit ultima oară lipsea ceva din mine sub cicatricea aceea rămasă acolo de ceva vreme simt furnicături ultimul război pe care l-am purtat cu mine însumi a fost în primăvara în care mama își rătăcise umbra între malurile Crișului Repede...
Poezie de Teodor Dume despre mamă, artă fotografică, dumnezeu, căutare, oraș, zi, liniște, luptă, război, viteză
