Lanțuri grele de robie, peste țară-au prins rugină,
Ruginită e și viața celor fără de lumină.
Țara noastră de durere, a avut se vede parte,
Tot de boierimi și jale, tot de chinuri și de moarte.
Când era numai o spumă tot pământul ăsta...
Poezie de Constantin Obadă despre sclavie, moarte, adevăr, iubire, ură, viață, minciună, foc, luptă, țarăDin cer roit în raze, oricând un tânăr soare,
Renăscător de vremuri, va străluci din valuri,
Dar când nu-s ochii lumii, iubind a fi în stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri.
Speranțe nemuririi, durerii ce palpită,
Nu e...
Poezie de Constantin Obadă despre imortalitate, zbor, nimic, haos, fericire, speranță, tinerețe, ochi, lume, viațăPrind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care bate geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine și dureri,
Ea revine...
Poezie de Constantin Obadă despre plăcere, eternitate, durere, umbră, noapte, cer, dor, poezieDeși mă simt în toate teafăr,
Deși bat drumul ca oricare,
Deșarta-mi lună vrea luceafăr,
Să iște dintr-un searbăd soare.
Mă mir de-această îndrăzneală,
Și nu știu ce strămoși să caut,
Căci toți sunt plini de chibzuială,
În grai,...
Poezie de Constantin Obadă despre mândrie, îndrăzneală, strămoși, dorință, vinovăție, iubire, bunul simț, simț, lună, soareCând arșițe ard fața și sufletul nădufuri,
Când nu adie-n vânturi nici frunze și nici stufuri,
Când de pe mări nu urcă spre-nălțimi o boare,
Și peste neam polul din sare iscă soare,
E-o stare ce iese din vechile tipare,
Căci tot ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, națiune, suflet, față, soare, poezieCe moale-i reavăna țărână,
Pe care acuma o sfărâm,
Poate cu Dacii dau chiar mâna,
Cu mine de pe alt tărâm.
În bulgări văd toată lucirea,
Atâtor ochi care-au plecat,
Cum urcă-n spice înorarea,
Cu fiecare semănat.
Poezie de Constantin Obadă despre strămoși, ochi, poezieVederea uită vechi conture,
Dar mintea ageră mereu,
Mai freamătă încă pădure,
De simt stăpân că sunt tot eu.
Deși tristețile apasă,
Cu cerul lor mereu închis,
Din depărtări iubiri îmi lasă,
Speranțe aripe de vis.
O clipă...
Poezie de Constantin Obadă despre bătrânețe, speranță, dorință, minte, uitare, vis, natură, cer, clipăMartore stau streașine de case,
Umede de-a nopți-nrourare,
Rebegite țârâiesc încet sfioase,
Prelungiri de eri prin mine-n ere.
Veșnică dar nouă dimineață,
C-o rotire de lumini stelare,
Cugetarea mea acum învață,
Cum că viața nu-i...
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, noapte, zi de naștere, viață, poezieCine știe drumul lung către „a fi”?
Cine-mi spune vremea când ne-om mântui?
Cine precizează dacă azi nu-i ieri?
Cine leagă fire tainice-n eteri?
Cine garantează că viața nu-i moarte?
Ori că moartea însăși viață nu împarte?
Cine știe...
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, vreme, viață, bine, poeziePleca-vom mulți uitării cale,
În zori de lumi ce altei vin,
Cum marea-n valurile sale,
Se primenește în declin.
Pierdute par a noastre vise,
Dar regăsindu-se mai vii,
Vor străluci din largi abise,
Altarul marii poezii!
Poezie de Constantin Obadă despre declin, vin, vis, poezieSe rupe cornul lunii de gânduri fulgerate,
Mor visele iubirii și patime curate,
Acuma caut cuiburi de vis în galaxie,
Să împletesc speranțe un an sau poate-o mie!
Poezie de Constantin Obadă despre vis, speranță, cugetare, iubireÎn sinea mea, ascult un ornic,
Cum bate ritmice secunde,
Cum visul vechi și nestatornic,
Prezentul lumii mi-l ascunde.
Eu lupt cu pravila gândirii,
Să smulg perdeaua de-ntuneric,
Să curgă-n vremea mea iubirii,
Cu forme-n cântec...
Poezie de Constantin Obadă despre prezent, vis, adevăr, vechi, zi de naștere, vreme, iubire, lume, steleStrăbat în mine alte lumi,
Din vremi cândva barbare,
Împăunat în pisc de culmi,
Presimt a lor mișcare.
Dar vântul care bate lin,
Și-mi mângâie doar fața,
El poate-abia începe-un drum,
Ce mântuie viața.
Poezie de Constantin Obadă despre față, viațăDurați-mi vise poartă nouă,
Să pot intra ca orișicine,
Cu flori de gând muiate-n rouă,
Visării dulci, iubirea-n sine.
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, flori, grădină, visO..., iată-mă poet cu eul meu pe stradă,
Comoară de poeme scăldate-n sentimente,
Cum mă feresc dar toți vor să mă vadă,
Și toți vor să-mi aducă suave complimente.
Eu trebuie să educ, să dau exemple,
Acelora ce sunt și vor veni din...
Poezie de Constantin Obadă despre absența, complimente, sentimente, politețe, bancheri, poeți, comoară, poezie, vinNi-i dat să ducem iar urgia,
Unui potop de suferință,
Dar, cum i-e firea, România,
L-o trece-n mare biruință.
Poezie de Constantin Obadă despre suferințăBunicii mei s-au dus demult,
Doar în gândire-i mai ascult,
Și-i văd ades atât de clar,
De parc-aș fi cu dânșii iar!
Poezie de Constantin Obadă despre cugetareViața e o imensă livadă,
Noi fructele ei.
Dar niciodată nu mai revenim pe vreo creangă.
Suntem ca niște scoici din care am plecat,
fără drept de a ne mai întoarce.
Singura mulțumire, știința că urmașii ne-or mai pomeni.
Poezie de Constantin Obadă despre mulțumire, grădină, știință, viațăAm închis regrete-n uși,
Și suspine în ferestre,
Au crezut multe mătuși,
Că ridic staui ecvestre.
Eu în schimb nu ridicam,
Decât fetelor iubirea,
Căci iubirilor urmam,
Dor, împătimindu-mi firea.
Au rămas într-un album,
Fete...
Poezie de Constantin Obadă despre regret, vreme, iubire, dorFirave fire de noroc,
Întrezăresc în cale,
Buchet dulceag de busuioc,
Stropit cu osanale.
Dar eu din el îmi fac un crez,
Cum n-a mai fost anume,
Ș-adâncul lumii meditez,
Deși port searbăd nume.
Așa cum apa mării-n vad,...
Poezie de Constantin Obadă despre noroc, ploaie, nume, apă, iubire, bunul simț, simț, zi de naștere, lume
