Se frânge cornul lunii sub gânduri fulgerate,
Ne mor visări iubirii, și-mpătimiri curate,
Acuma ești prin roiuri veșnicie,
Să reanimi speranța cântării ce-o să vie!
Când strălucim altare din farmecul credinții,
Noi știm că lumea piere...
Poezie de Constantin Obadă despre farmec, eternitate, iubire, speranță, suferință, poezie, cugetare, lumeOrașul tânăr e-o pădure,
Sublim în ramură de dor,
Iscat din curcubee pure,
Din vise-n șoim suprem.
Sub arca lui lunecătoare,
Dorinți în curgerea vieții,
Își coc iubirile la soare,
În tot eterul frumuseții.
Poezie de Constantin Obadă despre oraș, iubire, frumusețe, tinerețe, sublim, vis, dor, viață, soareCe simte toamna, când te-apleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri noi petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci redută
Trci culmea viselor...
Poezie de Constantin Obadă despre iubire, toamnă, dor, luminăTe iubesc, ca florile de cireș,
când își leagănă petalele în mâine,
iubirile eterne.
Te iubesc cu imnuri soarele,
căci în oscilația ogorului meu,
tu ești pentru mine, soare, apă și aer!
Tu ești cântul meu suprem care,
mă învață să...
Poezie de Constantin Obadă despre merit, iubire, bine, rugăciune, fericire, comoară, flori, aer, soare, inimăSe frânge faima lumii, de gânduri fulgerate,
Și vise mor iubirii, și patime curate,
Acum eu caut cuiburi, stelare-n galaxie,
Să împletesc speranțe cu cântece, ce-mbie,
Să amăgesc cu daruri ce-ntineresc mereu,
Chiar dacă lumea mare,...
Poezie de Constantin Obadă despre cadouri, speranță, faimă, vis, cugetare, iubire, lume, steleCum moartea zilnic ne pândește,
Sfioasă pe la cotituri,
Mai credem că ne jinduiește,
Armonioasele făpturi.
Și ne cuprinde-o dulce milă,
Și parc-am vrea s-o sărutăm,
Uitând că searbăda idilă,
Nu-ncepe bine, când, plecăm!
Poezie de Constantin Obadă despre moarte, milă, bineEi s-au iubit duios de tineri,
Naivi în taine, soli iubirii,
În nopți târzii ca niște neferi,
Sorbeau dorinți din harul firii.
Poezie de Constantin Obadă despre naivitate, tinerețe, noapte, iubireSub pământuri roditoare,
Dorm istorii milenare,
Ape curg, spală nisipuri,
Din clipirea altor clipuri.
Pietre mici și colțuroase,
Sunt povești din alte case,
În frunzare împietrite,
Vechi porticuri strălucite.
Numai oamenii...
Poezie de Constantin Obadă despre istorie, pietre, povești, oameni, vechi, viațăDin valea lumii mă desprind,
Masiv, cu chip de cetățuie,
Și ca dorința de colind,
Cântarea mea, în valuri suie.
Iar când visez, întrezărind,
Adâncul lumilor albastre,
Din strălucitul lor colind,
Renasc cântării vremii noastre.
Poezie de Constantin Obadă despre dorință, zi de naștereDorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre motivație, dor, fericire, ploaie, singurătate, rău, moarte, iubire, vin, lumeStau în cuibul meu de vise.
Cumpănind încet abise,
Când cerc unul, cade-n stele,
Ca un dor printre zăbrele.
Poezie de Constantin Obadă despre vis, dor, stele
