Nu plângeți când zăriți,
Posacu-mi chip pe stradă,
Să știți, în mine-același sunt,
Aceiași roată din obadă.
Mi-am pus pe chipul meu o mască,
Ce-o schimb în fiecare an,
Deși prăpastia se cască,
Același bal în mine am.
Poezie de Constantin ObadăAtâtea gânduri stau să vie,
Din lumea încă ne-ntrupată,
De parcă marea tragedie,
N-am fi jucat-o niciodată.
Eu o ascult cum înfioară,
Eterna sfântă desfătare,
Când cu lumina ei selară,
Aprinde-n suflete alt soare.
Poezie de Constantin Obadă despre tragedie, suflet, sfinți, cugetare, soare, lume, luminăCel mai greu în poezii,
E să prinzi tâlcul din urmă,
Visele din fantezii,
Să le dai ușor cu brumă.
Cugetul când este bun,
Cu secvență noitoare,
Bucuriile răzbun,
Zile-n doliul nopți-n soare.
Nu te pierde-n lung poem,
Nu ara...
Poezie de Constantin Obadă despre bucurie, speranță, poezie, mândrie, vis, zi, noapte, cer, soareE bine toate astea, în lume să se știe,
Așa nu se știrbește sublima omenie,
Căci valurile vin, tot cu valurile morții,
Iar vântul cel șăgalnic, nu-i cârmă-n calea sorții.
Poezie de Constantin Obadă despre omenie, moarte, vin, bine, lumeÎnchid ochii lumii mele,
Și m-afund în alta clară,
Văd bunicul prin zăbrele,
Șchiopătând, cum apă cară.
Iar bunica, ca o sfântă,
Ninsă-n păr de bunătate,
Prin ogradă se frământă,
Săritoare, mai la toate.
Poezie de Constantin Obadă despre bunătate, sfinți, apă, ochi, lumeLiniștea-i neclară-n aer,
De parcă spirite vorbesc,
Eu prin raza unui vaer,
Adâncul vremii-ntrezăresc.
Și mă cuprinde-acea visare,
Muiată-n patima iubirii,
Când simt a sinelui candoare,
Roind schimbarea omenirii.
Poezie de Constantin Obadă despre schimbare, suferință, liniște, vis, aer, bunul simț, simț, iubireCe-i pentru oameni veșnicia?
E jocul unui om cu ironia,
Ce poartă gândul lui fantastic,
Stropit cu iz de vis romantic,
Căci între poli de lumânare,
Ne stingem unică visare.
Poezie de Constantin Obadă despre vis, ironie, jocuri, oameniNu pot să nu te-admir copile,
Nu pot să nu te înțeleg,
Și eu băteam acasă bile,
Și eu știam zmee să leg!
Poezie de Constantin Obadă despre acasăNatura poartă chip de om,
Și-i numai devenire,
Ca ramurile unui pom,
Rodește fructe-n fericire.
Natura poartă chipul ei,
Eternă devenire,
Balsamul florilor de tei,
Și cântec de iubire.
Fericirea mult visată,
E o trudă...
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, natură, eternitate, iubireÎntre doi poli de lumânare,
Ne stingem, unică visare,
Ce-i pentru soare-o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți, nici geniu?
Ce-i pentru stele-o licărire,
Când licărul e nemurire?...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, imortalitate, suferință, geniu, rău, apă, lună, stele, soareSunt o livadă de imagini,
Ivită-n prag de căi bătute,
Să coc eternele imagini,
Cu raze încă neștiute.
Nu poți zbura prin căi lactee,
Până nu știi planeta toată,
Nu poți iubi fără femee,
Nici zămisli a lumii roată.
Sunt o...
Poezie de Constantin Obadă despre grădină, oameni, lumeTe duci acolo-n țări mai calde,
Unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslinii pe-orice cale,
Foșnesc din frunze, asanale.
Te duci în arca nemuririi,
Unde stau arte-n piscul firii,
Unde sublimele lăute,
Mai mângâie dureri știute....
Poezie de Constantin Obadă despre imortalitate, durere, dor, vechi, țară, visNe căutăm, ne-ncurajăm,
până ne-ngropăm,
ca să încolțească,
iarba fericirii!
Visul omenirii,
Visul fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o glumă,
Mânjită cu humă.
Poezie de Constantin Obadă despre fericire, glumă, sens, visVisul norilor din valuri,
E să picure-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi.
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund.
Visul dragostei statornic,...
Poezie de Constantin Obadă despre vis, oameni, destin, ploaie, sfinți, timp, lumeCu cât alerg în viitor iscoadă,
Trecutul mă cuprinde,
Dar cum a țării-s scriitor,
Mă schimb într-o rocadă.
Poezie de Constantin Obadă despre viitor, scriitori, trecutFetițele cu ochelari,
Ascund atâtea dulci mistere,
Ca vise vii de cărturari,
Ce primenesc a lumii ere.
Când în lumină le pătrunzi,
Prin raza viselor striate,
Ca-ntr-o pădure te afunzi,
Dorințelor nevinovate.
Și parc-ai vrea...
Poezie de Constantin Obadă despre clipă, mister, vis, lume, luminăNu-i greu să scrii o poezie,
Când ai de toate la-ndemână,
Talent de muză-n fantezie,
Coniac subtil și voie bună.
Dar când privesc și cuget bine,
Secvența noastră-ncuietoare,
Eu las vulcanul meu din mine,
Să ardă-n noi ce-i...
Poezie de Constantin Obadă despre talent, probleme, scris, muză, fantezie, poezie, sfârșit, cugetare, lașitate, bineO lume stăruie de veacuri,
În vrerea mea care mă ține,
Cum stele licăresc din lacuri,
Comoara nopților senine.
O gamă grea de lungi bejenii,
Acordă orga suferinții,
Cu slava sfintelor ectenii,
Sporind cu ele faima ginții.
Poezie de Constantin Obadă despre faimă, comoară, lume, zi de naștere, steleCând plouă lung și monoton,
În toamne triste și târzii,
Din strălucitul meu balcon,
Roiesc un șir de poezii.
Poezie de Constantin Obadă despre ploaie, monotonie, poezieLa capete de vise moarte,
Un vis sfios se înfiripă,
Speranțele-i ne par deșarte,
Când vrea să zboare c-o aripă.
Gândirea lor n-o știe nimeni,
Tăria tânără-i tenace,
El scapără din niște cremeni,
O lume care încă tace.
Să...
Poezie de Constantin Obadă despre speranță, vis, tinerețe, cugetare, moarte, viață, lume
