Poezii de Constantin Obadă, pagina 7

1351 poezii de Constantin Obadă

Constantin Obadă - poet și actor român

Constantin Obadă
S-a născut pe 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Ţara de origine: România
Biografie: A fost actor al Teatrului National din Iași, pe ale cărui scene a jucat timp de 25 de ani, poezia a fost una din pasiunile sale.

Lacul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Curg,
inimile noastre,
râuri,
de dragoste,
în,
fluviu sonor!

Valuri,
înspumate,
de viață,
soare,
râvnă,
și dor,
ele,
escaladează,
ultimul versant.

Acolo,
da,
numai,
acolo,
sus,
e lacul,
sclipitor,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, eternitate, dor, soare, viață, poezie

Ca stele !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Ca stele polare,
Ca săbii în soare,
Gânduri, sclipesc.

Ca valuri în mare,
Ca mări, de ogoare,
Brațe foșnesc.

Ca floare, din floare,
Ca vremi, noitoare,
Inimi, iubesc.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre inimă, cugetare, stele, soare, poezie

Sună..., suflet !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Sună, suflet de lumină,
Orga ta, de cântece și dor,
Sună, cât mai sună plină,
Lira ta, rapsod nemuritor.

Cântă, vremile cu soare,
Apele, în ritm de simfonii,
Omului, fii înălțare,
Gând isteț, și zbor, spre galaxii.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre inteligență, apă, suflet, zbor, dor, soare, lumină, poezie

Cât...

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Cât..., scântei, sar din cărbuni,
Împletim țării..., minuni.
Cât..., tristeți, în lume bat,
Doruri..., nu mai dorm, în pat.

Cât..., Carpații, țin comori,
Nu e timpul..., ca să mori.
Cât..., izvoare, cată mări,
Visători..., suim...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre comoară, timp, lume, poezie

Sensul dragostei !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Sensul, dragostei eterne,
Viu, pogoară printre noi,
Și din vrăji tăcute, cerne,
Fericirile..., în doi.

Cei robiți, o viață-ntreagă,
Floarea dragostei, iubesc,
Și doar timpul, îi dezleagă,
Când, bătrâni, o părăsesc.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre sens, magie, timp, viață, poezie

Iubirea noastra !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Iubirea noastra..., de demult,




Iubirea noastra..., de demult,
Era, un dar al tinere? ii,
Din ce era, voiam mai mult,
Ca zorii, clarul dimine? ii.

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iubire, poezie

Vânătorii de prepelițe !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Stau la pândă, vânătorii,
Trei, de cum mijiră zorii,
A lor arme, par vătraie,
Jerăind, în lanuri, paie.

Unul, zice plin de sine:
„ Când aveam lumini senine,
Doboram, cu ploi de-alice,
Prepelițele voinice ”.

Altul, plin de...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre ploaie, oameni, poezie

Și s-a dus..., unde-i femeia !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Schivnic trist, într-o minee,
Implorând, cerea..., femeie:
„ Doamne, când o văd la strană,
Simt că viața mea-i orfană.

Lasă-mă..., din schivnicie,
Să trec, pragul omeniei,
Să leg, viața mea anume,
De-a femeii, dulce nume....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre femeie, iubire, imortalitate, tentație, conflict, iertare, bunul simț, simț, fericire, tristețe

Testament !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În zori de zi, sau, înspre seară,
Dar..., las acelor, după mine,
Eterna dragoste..., de țară.

Eu, voi muri..., poate chiar mâine,
În spasme lungi, sau, într-o clipă,
Dar..., las durerea, care...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre moarte, lașitate, iubire, țară, acasă, casă, durere, clipă, suflet, zi de naștere

Minciuna !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

O..., cum îți cade voalul, când treci pe lângă mine,
Deși..., tu, pari o Zână, cu bucle aurii,
Ce vine, surâzăndă..., din zările senine,
Ca dimineți de vară, pe raze..., argintii.

Divină plăsmuire, cu mers..., de căprioară,
Cu câtă...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre credință, râs, demnitate, frumusețe, zâmbet, comoară, minciună, aer, oameni, vreme

Miracol românesc !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Păstor, român, cu datină străbună,
Dar, strâng în pumn, nemărginiri stelare,
Esențe noi, de soare și de lună.

Mă culc..., în iarba visurilor clare,
Rapsod fecund, cu dor, de revelații,
Dar, îmi...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre revelaţie, sublim, mamă, zbor, lună, dor, soare, poezie

Din totdeauna !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Universul, e-o rotire,
Fără timp și fără soartă,
Dar..., a sa nemărginire,
Galaxii, în spații poartă.

Universul omenirii,
E-o rotire grea, de soarte,
Dar..., imprimă nemuririi,
Frumusețile, în arte.

Universul țării noastre,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre univers, istorie, destin, timp, soare, poezie

Dacă..., ești...

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Dacă..., ești, izvorul sclipitor, ce dărui,
Dragoste, în oameni, atunci..., răul nărui.
Dacă..., ești, în fapte, flux de omenie,
Din grădina lumii, strângi prietenie.

Dacă..., ești, în brațe, și-n tăria muncii,
Din belșugul țării,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre prietenie, conștiință, lăcomie, cuvânt, națiune, fapte, rău, inimă, iubire, omenie

Partidul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Partidul..., soarele nucleu,
Noi raze, ale lui, fierbinți,
Suntem..., un pașnic curcubeu,
De-nțelepciuni..., și de voinți.

Partidul..., bucurii, în lanț,
De dragoste..., și omenii,
E..., sânge viu, de dorobanț,
În pulsul..., noii...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre eroism, zbor, geniu, destin, sânge, iubire, soare, poezie

Omul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Unii, mai zic:
„ Omul..., e mic,
Cât un pitic ”.
Dar, din el, un pic,
Cât, un irmilic,
Iscă, din nimic,
Tic-tac-ul cosmic,
Cene-i cântă noul „tic ”?
Străluci-va pic cu pic,
Ca versul, homeric.
Cine nu..., în întuneric,
Fără...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre oameni, nimic, întuneric, nume, poezie

Trece iar !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Trece iar, din calendar,
Către apa veșniciei,
Anul vechi, bogat în har,
Ca o toamnă aurie.

Cea din urmă, strălucire,
E cuprinsă, de-ntuneric,
Anul nou, e licărire,
Arde încă, vis himeric.

Iată-l, vine, și-i dorim,
Toată...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre bucurie, bogăție, frumusețe, toamnă, apă, vechi, vis, viață, poezie

Dorul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Ctitor, dragostei eterne,
Domn, al tainicei vrăjiri,
Dorul tânăr, noaptea cerne,
Har divin, peste iubiri.

O vulcanică pornire,
Strânge, duioșii de fată,
Ea, cuprinsă de iubire,
Frumusețile-și arată.

Veșnic, inima, duioasă,...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre iertare, dor, tinerețe, eternitate, inimă, iubire, noapte, față, poezie

Ne știe pământul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Pământul meu, străbun..., ne știe,
Săgetători, spre Dunărea albastră,
Războinici Daci, cu har și omenie,
Așa cum este..., firea noastră.

Pământul meu, străbun..., ne știe,
Făuritori, de datini și istorii,
Cetățile, stau dreaptă...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre pământ, geografie, clipă, istorie, români, sânge, omenie, sfinți, apă, poezie

Focul și caietul !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Stă caietul, nou, pe masă,
Cu rochițe, albe-n dungi,
Tocul, harnic, hâtru coasă,
Broderii, cu șnururi lungi.

El, sărmanul, de când lumea,
Multe gânduri, a mai scris,
Și..., s-a dat mereu, cu vremea,
Fie, rea ori..., fie vis....

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre foc, scris, vreme, cugetare, vis, lume, poezie

E contemporan !

Caiet Nr. 1 - Poezii 1967

Cine smulge cu râvnă, ale naturii taine,
Cine duce pe umeri, drumul de mâine,
Cine cată stele, în spațiul galactic,
Cine trece aburind, cerul antarctic,
Cine slăvește pacea, și cânturile,
Cine crește cu artă, avânturile,
Cine iscă din...

1967
Constantin ObadăPoezie de Constantin Obadă despre muncă, pace, artă, artă fotografică, cer, dor, stele, soare, poezie