Dorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește brad amorul.
Doamne dă-mi norocul,
Să găsesc iar locul,
Să curg în cărări,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă.
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă absoarbă în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Căci sper în tine poezie.
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe duci acolo-n țări mai calde,
Unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslinii pe-orice cale,
Foșnesc din frunze, asanale.
Te duci în arca nemuririi,
Unde stau arte-n piscul firii,
Unde sublimele lăute,
Mai mângâie dureri știute....
Poezie de Constantin Obadă despre dorOrașul tânăr e-o pădure,
Sublim în ramură de dor,
Iscat din curcubee pure,
Din vise-n șoim suprem.
Sub arca lui lunecătoare,
Dorinți în curgerea vieții,
Își coc iubirile la soare,
În tot eterul frumuseții.
Poezie de Constantin Obadă despre dorCe simte toamna, când te-apleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină?
Când clipe-n ramuri noi petreci,
Cu dorul tău către tulpină?
Acolo-n sinea ta profundă,
Regreți iubirile pierdute,
Dar cum ți-i firea-n veci redută
Trci culmea viselor...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDorul mă petrece,
De la cald la rece,
Cum din mări sorite,
Ploi vin ruginite!
Unde cade stropul,
Crește iarba, plopul,
Unde cade dorul,
Crește viu amorul.
Doamne fă-mă stropul,
Să caut singur locul,
Unde curge-n soare,
Râu...
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau în cuibul meu de vise.
Cumpănind încet abise,
Când cerc unul, cade-n stele,
Ca un dor printre zăbrele.
Poezie de Constantin Obadă despre dor
