Din vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Aceiași dragoste o porți,
Acelora ca noi,
Când bat cu dragoste în porți,
Când sunt oameni în nevoi.
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn mine doarme-o epocă de piatră,
Tot zbuciumul care-a urmat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În...
Poezie de Constantin Obadă despre dorFetița mea din depărtări,
Ca un profet aștept să vii,
Să curmi noianul de-ntristări,
Din zilele ce par pustii.
Fetița mea din depărtări,
Eu te aștept cu gând peltic,
Să-ți dau prinos de sărutări,
Sau poate n-o să-ți dau nimic....
Poezie de Constantin Obadă despre dorCând dor abia vândut visării
Visam să fiu un simplu om,
Simțeam cum valurile mării,
Îmi scaldă frunzele din pom,
Vibrând în mine dulci avânturi,
Treceam prin lume simplu om.
Când dorul gând, m-a dat iubirii,
Eram pe drumul...
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn dorul vremii am săpat,
Să crească floarea răzvrătirii,
Parfumul ei înmiresmat,
Să lege suflete iubirii.
Din mii de nopți am prins lumini,
Le leg cu noi apoteoze,
Vieții vise de grădini,
Iar morții cântece mai roze.
Poezie de Constantin Obadă despre dorCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
În privirea-mi să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lumi între ele,
Și le strâng cu noapte-n crâng.
De atâta poezie,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMuta nopții poezie,
Leagă sufletelor spor,
C-o subtilă fantezie,
Din același sfânt amor.
Deseori zori-n poiană,
Rebegit de lung amor,
Mă cuprind iubirii vamă,
Rechemând al serii dor.
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau dor în prag de vis, vibrând iubirea-n pară,
Cum arămește-n seri, pădurea solitară.
Poiene foșnitoare, din umbre beau lumini,
De te pătrunde-un farmec, ce face să te-nchini.
Minune de icoane în roiuri se ivesc,
Spoind apusul zilei cu...
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau dor în prag de vise, când simt că mă reschimb,
S-admir cum arămește amurgul soare nimb,
Altarul inundat de umbre bând lumini,
Apusul cu splendori, icoane să te-nchini.
Apoi jocul se stinge cu un ecou profund,
Când stele de când...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre dorPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n stepe milenare,
Cum iarna prinde un colind,
În geamuri ochiuri de cântare.
Eu trag...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDâra mea încet străbate,
Nor albit albastrul zării,
Nu-i bine-n singurătate,
Chiar de ești luceafăr mării.
Valuri oricât sunt de valuri,
Legături au în afunduri,
Chiar când leneșe bat maluri,
Nu-s decât furtuni pe gânduri....
Poezie de Constantin Obadă despre dorCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Dacă vin ca niște stele,
Luminându-mă cu sârg,
Eu răsar lună din ele,
De ard nopții tainic crâng.
Poezie de Constantin Obadă despre dorEu plâng argintul unui râu,
Când piere-n josul apei,
Cum plâng mlădițele de grâu,
Când cad de setea apei.
Eu plâng asemeni pe bătrâni,
De mor fără de urmă,
Că toată jalea la români,
Din dor cu dor ce curmă.
Poezie de Constantin Obadă despre dorAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat elanul verii,
Cu farmec dulce, nevisat.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale triste-i amintiri.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu iubire să-i ascund.
Cum clipesc sfioase stele,
Îndrugând nemărginiri,
Eu clipesc lumină-n ele,
A lor trainice simțiri.
Cum a nopților feerie,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i sufletul rănit de noutăți,
Cum mi-i iubirea-n clipe răsfățată,
Când ați zburat voi răsfățate clipe?
De dragoste în veci pierdute?
De ce-ai zburat tu răsfățată clipă,
De dragoste în veci pierdută?
De ce din suflet zbateri de...
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn mine coc o epocă de piatră,
Cu jar vulcanic clocotit,
Un cânt nomad, bătut în joc de șatră,
În ritm fecund de stalactit.
În mine-un roi de gesturi tari asmuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Mereu alung uitarea de maimuță,
Când...
Poezie de Constantin Obadă despre dorSă scriu de noaptea unor stele,
Ce cad în visurile mele,
Să scriu de trecătoare zile,
Eterne-n gânduri de copile?
Acestea toate le-au scris toți,
De la bunici pân' la nepoți,
Să scriu că viața mi-a fost fadă,
Că m-au călcat toți...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMigală mută-n crez torid,
O sete care nu s-ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
Eu sun viori să vină ploaie.
Deochii ispitirii cresc,
Molifți sprințari doinind frunzare,
Vârtejul dunelor pășesc,
O mare vălurind grânare.
De port...
Poezie de Constantin Obadă despre dor
