Ochii mei, din ochii lumii,
Roind veacuri, aburite,
Mai refac altare humii,
Cu gândiri, întinerite!
Astfel sunt, reanimării,
Dat, c-o inimă de fată,
Să înviu, calea pierzării,
Din iubiri, de altădată!
Iată-mă sfios, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre dorArcuirea vremii mele,
Săgetează, pân' la stele,
Patimi vechi și gânduri rele,
Vise goale-n strai de iele!
Arcuirea vremii mele,
Leagă minților inele,
Cum să scape, de tembele,
Nedreptății santinele!
Arcuirea dragei mele,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i sufletul atât de mic,
În dimineața asta clară,
Ca visul bietului calic,
Flămând dormind mai decuseară!
Dar mă alin c-un vis ușor,
Că dor cu dor, reface-o culme,
Nesățiosului amor,
Rătăcitor prin lume!
Poezie de Constantin Obadă despre dorDin dorul meu mă istovesc,
În mii de doruri mute,
Căci tot limanul omenesc,
Stă-n legi necunoscute!
Chiar dacă visul nu-l ajung,
În cât mi-e dat veleatul,
Cu râvna mea sfioasă-mping,
Lumina vremii în tot hatul!
Poezie de Constantin Obadă despre dorSedus, de farmece curate,
Ce izvorăsc din oaza ta,
Eu, vin din dune însetate,
Să sorb și eu din zestrea ta!
Norocul mi te-a prins frumoasă,
Și-n dorul lumii, fără leac,
Tu, astăzi ești cea mai aleasă,
Iar eu..., urâtul prea sărac!...
Poezie de Constantin Obadă despre dorA murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMor ispite-n dor de drumuri,
Moare vremea-n ploi sărace,
Traiul e cuprins de fumuri,
Fața lumii se preface!
Se prefac și-a mele poame,
Din livada tinereții,
Moare spiritul când doarme,
Mor cântând tot flori poeții!
Poezie de Constantin Obadă despre dorE-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...
Poezie de Constantin Obadă despre dorAcum e toamnă și în parc,
Ca ochii omului sărac,
Tremurătoare ramuri plâng,
Și-n coaja umedă se strâng.
Pe strai de frunze cenușiu,
Aleargă dorul verii viu,
Plouat, și rebegit de-amor,
El vede soare când e nor.
Acum e toamnă...
Poezie de Constantin Obadă despre dorLa geam îmi bate anul nou,
Trecutul lui îl simt acum,
Și o tristețe greu mă prinde,
Când sună glasuri de colinde.
De ce tristețea azi te prinde,
Când sună glasuri de colinde?
De ce trecutul vama arde,
Când anul nou îți cântă...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCu o cosmică alură,
Înclin zeilor galactici,
O săgeată de lumină,
Cu un arc din polul arctic.
Multe inimi cântă grave,
Cu o rară măiestrie,
Eu, încerc, niscai octave,
Cu o pană sidefie.
Mulți mai sunt care prind fluturi,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorPlină toată de iubire,
Ca o poamă pârguită,
Nestatornică în fire,
Dor cu dor într-o suită.
A venit într-o rochiță,
Tremurată de suspine,
O dulceață de fetiță,
Să-i dezleg iubiri senine.
Poezie de Constantin Obadă despre dorDe unde prins-a rădăcini,
Durerea mea de viață?
De ce îmi par acum străini,
Copiii toți la față?
De ce isteț nu mai pricep,
Tulburătoarea fire,
De ce când verile încep,
Sunt goale de iubire?
De ce în dorul meu pribeag,
Las...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i dor de mine cel de ieri,
Naiv năier în marea vieții,
Când împleteam lumina-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au poeții.
Mi-i dor de cel care-am să fiu,
Să scap de cel ce sunt acum,
S-alung din mine ce-i pustiu,
Să cresc iar pom,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe-am văzut fugind pe stradă,
Fată dulce, ca-n baladă,
Ca toți cei îndrăgostiți,
Azi uitați și părăsiți.
Sfântă dulce ca un soare,
Numa-n raze de candoare,
Tu urcai dealul Copou,
Vis al vâscului ecou.
Și-a schimbat strada...
Poezie de Constantin Obadă despre dorUn dor precoce îmi dezmiardă,
O dragoste târzie de viață,
Destinul meu vrea să mă piardă,
Dar, l-amân și-i strig în față.
De tânăr dacă m-ai dus,
E semn că-s tare-n costoroabe,
Căci nu mi-a fost să fiu sedus,
Și-nlănțuit ca niște...
Poezie de Constantin Obadă despre dorApropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți poeme,
Și orgi, din cetine de brazi.
Visăm vioi cu ochii minții,
Spoind cu dor cupola țării,
Sfioși se bucură părinții,
Că-mpodobim altarul zării....
Poezie de Constantin Obadă despre dorPloaia cade stol de păsări,
Obosite, pe vapoare,
Iar din miezul nopții sumbre,
Dorul meu, soarbe din ploaie,
Dulci răcori de vin spumos!
O neliniște cuprinde,
Sufletu-mi înamorat.
Vara patimii ascunsă,
Iscă-n ochi bobiți de rouă....
Poezie de Constantin Obadă despre dorDin vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
Poezie de Constantin Obadă despre dorAlbaștri ochi prin sita serii,
Muiați în flori ce mor striate,
Mai fulgeră aleanul verii,
Cu farmece de mult uitate.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De tot rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri?...
Poezie de Constantin Obadă despre dor
