Din zări prelinge primăvara,
Subtile mantii aurii,
Și dintre brazi sună vioara,
Visării noastre poezii!
O lume crudă se desprinde,
Din coapse de necunoscut,
Cum fața viselor întinde,
Dorinți spre cel ce i-a plăcut!
Oricând...
Poezie de Constantin Obadă despre dorNinge din nemărginire,
Cer albit cu dulci imagini,
Ninge cu deosebire,
Farmece de mai în țarini!
Ninge lin din plin alene,
Troienind focarul străzii,
Fulgi ușori clipind din gene,
Arcuiesc temple zăpezii!
Strălucita lor...
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe intuiesc spontan iubire,
Ca un Columb o lume nouă,
Și-n dorul tău de fericire,
Filtrez oceane să bei rouă!
Când valuri spumegă-n cohorte,
Să mă cufunde în stihie,
Eu le strunesc să mă suporte,
Și vin spre tine... Poezie!
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i dor de cumpăna fântânii,
De scârțâitul ei prelung,
De vorbe care dau românii,
Când revederile s-ajung!
Mi-i dor de târgul care încă,
Mai poartă dranițe de brad,
De cântăreți slujind în luncă,
De ape bulbucate-n vad!
Mi-i...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMai moare-n dorul meu o floare,
Aceiași poate în fond mereu,
Dar eu mai sper o reluare,
Din primăvara altui eu!
Chiar toamna asta cumsecade,
Deși-mi surâde a noroc,
Din strălucirea ei mă scade,
Grăbind încet al meu soroc!
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe duci acolo-n țări mai calde,
unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslini pe orice cale,
Foșnesc din frunze osanale!
Te duci în arca nemuririi,
Unde cresc farmecele firii,
Unde sublimele lăute,
Alină-ncet dureri știute....
Poezie de Constantin Obadă despre dorCe simte tomna când te pleci,
Cu vârfuri moi spre rădăcină,
Când clipe-n ramuri mai petreci,
Cu dorul setei de lumină?
Acolo-n coaja ta rotundă,
Sub riduri plângi iubiri pierdute,
Dar cum ții firea larg profundă,
Treci culmea...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCine știe taina lumii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea humii,
Flori de dor și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla-n firul suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine pătimaș de-abise,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCurbatul drum urcă la deal,
Spre liniștea eternă,
Ca apa clară într-un val,
Ca vântul în lucernă!
Pe margini plopii parcă plâng,
O jale abisală,
Și mii de păsărele-n crâng,
Scot triluri cu sfială!
Un dor de mine s-a desprins,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorNu pleca iubire, stai,
Tu ești totul pentru mine!
Când în pragul meu răsai,
Basm de fată chipeș rai,
Eu leg soarta mea de tine!
Dacă stau tăcut, posac,
E că nu știu cum sărutul,
De pe buze să-l desfac,
Să-l spoiesc dorinței...
Poezie de Constantin Obadă despre dorUnde-mi sunt acum bunicii,
Să-mi alunge norii fricii,
Să-mi deschidă, să mă-nvețe,
A izbânzilor povețe!
Bunătatea lor sihastră,
Străjuia căsuța noastră,
Blânzi ca file de poveste,
Picurau nădejdii veste!
Ei s-au dus pe fir de ape,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDe unde devine de-auzi depărtarea,
Adâncă în inimă cum sună chemarea?
Fiorii femeii feresc fardul feții,
De lacrimi prelinse să râdă drumeții!
O soartă severă separă simțirea,
De diavol de Domnul de dor devenirea,
De aceia durerea...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-i dor de un spumos nectar,
Zdrobit în zarea frământării,
Să-l sorb din cupe de coșmar,
Filtrat prin albăstrimea zării!
Mi-i dor să-l beau chihlimbariu,
Din via vârstei fără moarte,
Să mă îmbăt de timpuriu,
Uitării care mă...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDoamne când mă doare dorul,
Nu-ți invoc sfios amorul!
Altui spirit mai aproape,
Cu ochii ageri sub pleoape,
Plec cu fruntea-n vis fierbinte,
Mergerii cu el 'nainte!
Altu-i care nu în ceruri,
Ține tolba cu cerneluri,
Ci aici ne...
Poezie de Constantin Obadă despre dorApropiem duioasa vreme,
Când va-ndrăgi, pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți, poeme,
Și orgi, din cetine de brazi!
Vioi, visăm cu ochii minții,
Și-n dor spoim, cupola țării,
Și ce sfioși ne sunt părinții,
Că-mpodobim altarul...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDe ce..., mi-i dorul o schimbare?
De ce..., schimbări mă dor profund?
De ce..., eterna întrebare?
De ce..., aceleași vis rotund?
Aș vrea planetei, o schimbare!
Din sferică..., în alt model!
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul...
Poezie de Constantin Obadă despre dorTe visez iubire-n seri,
Că mai treci încă, pe stradă,
Vis, roit de primăveri,
Cântec dulce, de baladă.
Că mai treci, înamorată,
Cu aochi mari, în suferinți,
Revărsare, preacurată,
Lujer, tainicei dorinți!
Te visez,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorAștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre dorMi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Poezie de Constantin Obadă despre dor
