De ce ?

De ce ?

De ce..., mi-i dorul o schimbare ?
De ce..., schimbări mă dor profund ?
De ce..., eterna întrebare ?
De ce..., aceleași vis rotund ?

Aș vrea planetei, o schimbare !
Din sferică..., în alt model !
Să crape ciuda, din curbare,
Și dorul urii, infidel !

De ce..., să stau p-aceeași stradă,
O viață, până-mbătrânesc ?
De ce..., să fac mereu paradă,
Cu toți acei, ce nu-i iubesc ?

De când..., și luna e reală ?
Deșertul ei, nu-l mai suport,
Căci trubadura ei sfială,
Răsare-n nopți, cu chip de mort !