Că mai treci încă, pe stradă,
Vis, roit de primăveri,
Cântec dulce, de baladă.
Că mai treci, înamorată,
Cu aochi mari, în suferinți,
Revărsare, preacurată,
Lujer, tainicei dorinți !
Te visez, îndrăgostită,
Farmec dulce, îndrăgind,
Undei tainica ursită,
Ochi, din patime, sticlind ?
Și te văd, cum urci, spre seară,
Unduioasă, spre Copou,
Ca un dor, ce se-nfioară,
De a dragostei ecou !
Dar, trezit de-o pală rece,
Din adânca mea visare,
Un fior, prin mine trece,
Ca o lebădă..., când moare !
Și privind de-a lungul străzii,
Cum trec tinerii în roi,
Simt, că-n poamele livezii,
Vremea, crește soiuri noi !
Nu spera..., de-i spart ulciorul,
Suflete, robit de post,
Să mai chemi iubirii, dorul,
Tu, rămâi în veci..., ce-ai fost !