Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară !
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare !
Și-acel sărut, scânteietor,
Ce ne-a uimit, pe viață,
Să ne aprindă-n suflet, dor,
Etern, din lume ce se-nvață !
Aștept, în parc și lăcrimez,
Că n-ai să vii, vreodată,
Și cu creionul, desenez,
Prin două inimi..., o săgeată !