Lumina mea iscoditoare,
Ca dorul vieții de adâncuri,
Ogoaie vreri mistuitoare,
Urcând pe scară cânturi.
Și-acele cânturi ce nu lasă,
Ispita unor noi izvoare,
Le ard în urma mea acasă,
Chiar dacă jalea lor mă doare.
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau dor în prag de vis, uitând că vine seara,
Să cânt cum arămesc, amurguri clare țara.
Altare răzvrătite, de umbre beau lumini,
Când pe credința lumii, nu dau nici doi țechini.
Ci sparg icoane triste, și alte încropesc,
Cu un penel mai...
Poezie de Constantin Obadă despre dorUnde stai rază de lună?
În ce colț de suflet dormi?
Hai, te scoală și adună,
Strălucirea nopți-n pomi.
Unde stai rază de soare,
Strălucirea să întorni,
Să-i ard inimi-o cântare,
Dar..., cu orgă de atomi.
Unde stai iubire...
Poezie de Constantin Obadă despre dorȘi-au plecat băieții să moară-n răsărit,
Minați de cine știe ce dor nemărginit,
Ce le-a iscat speranțe și visuri fără leac,
Ca veșnica nădejde, a omului sărac.
Și au plecat băieții să moară-n răsărit,
Pe drumuri lungi de stepă, pe...
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau vis în prag de dor, vibrând iubire-n pară,
Cum picură amurg arama solitară,
Nicicând credința lumii nu poate să încapă,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce face să te închini.
Minune din icoane apuse...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDe tac altare-n glas de clerici,
Ori doruri ard din dor tămâie,
Tristețea unor vechi biserici,
Din praguri roase te mângâie.
Icoane supte de credința,
Atâtor buze tremurate,
Ce tainic îmi roiesc ființa,
Neprihănitelor surate....
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau vis în prag de dor, vibrând seară de seară,
Cum picură amurguri arama solitară,
Altare răzvrătite de umbre beau lumini,
De se creaz-un farmec ce fac să te închini.
Icoanele splendorii din roșu se ivesc,
Cutremurând o lume cu har...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Eu cat ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și ei vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De ne prind zori-n poiană,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorPrind a înțelege, simfonia ploii,
Care bate ziduri, care udă geamuri,
Ea nu-i decât setea din cerul nevoii,
Care păoartă norul, care mișcă ramuri.
Prind a înțelege luminarea zilei,
Care mână umbre, taine ce-s dureri,
Ea revine...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDorul gând s-a dat uitării,
Când eram de-o șchioapă om,
Și ca valurile mării,
Și ca frunzele din pom.
Trec pe apa tinereții,
Barca lumii-ncet poeții,
Știu băieții cum să scrie,
Ei le-mbracă-n formă vie.
Poezie de Constantin Obadă despre dorFetița mea din depărtare,
Ca un părinte-aștept să vii,
Să curmi tristeți mistuitoare,
S-alungi urâtul în pustii.
Fetița mea din depărtare,
Eu te aștept cu gând peltic,
Când o să-ți dau o sărutare,
Sau poate n-o să-ți dau nimic....
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn mine coace-o epocă de piatră,
Un cataclism terifiant,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
O fecundare de neant.
Eu port în mine gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul...
Poezie de Constantin Obadă despre dorStau dor în prag de vis, vibrând iubire-n pară,
Cum arămește-amurg, pădurea solitară.
Altarul răzvrătirii din umbră bea lumini,
Dar și creaz-un farmec ce face să te-nchini.
Minune de icoane aprinse se ivesc,
Spoind apusul zilei cu har...
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism nedezlegat,
Un cânt nomad bătut în joc de șatră,
Și multe vieți ce-au sucombat.
În mine port în gesturi de maimuță,
Un dor nestins să sar în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,...
Poezie de Constantin Obadă despre dorDe vraja ta, din dorul tău,
Copiii cresc cuminți,
Asemeni unui strașnic Zeu,
Ne ești iubire și părinți.
Poezie de Constantin Obadă despre dorAlbaștri ochi declină zarea,
Cu flori de măr amirosind,
Umbrare le ațin cărarea,
Iubirilor cu un colind.
De ce în van sunt reaprinse,
Acele tainice iubiri,
De fapt rămân de dor prelinse,
Cristale tristei amintiri.
De ce...
Poezie de Constantin Obadă despre dorCum declinul serii cată,
Întunericul profund,
Așa cat eu ochii dragi de fată,
Cu privirea să-i ascund.
Și de vin ca niște stele,
Luminându-mă ușor,
Eu răsar lună din ele,
Tremurând un crâng de dor.
De atâta poezie,
Sufletul...
Poezie de Constantin Obadă despre dorPojarul unui trai torid,
Cu setea minții se ogoaie,
Unde-i pământul mai arid,
El sună dor și-ncântă ploaie.
Deochii iscusirii prind,
Umbrare-n copcă de izvoare,
Cum prinde iarna un colind,
În geamuri vechimi de cântare.
Eu...
Poezie de Constantin Obadă despre dorÎn mine doarme-o epocă de piatră,
Un cataclism ce-a eșuat,
Cu zbuciumul înfricoșat,
Adeseori acum uitat.
Mai port în gesturi urme de maimuță,
Un dor să sar din pom în pom,
Să ies din strâmta neagră potecuță,
În largul drumului de...
Poezie de Constantin Obadă despre dorAlbaștri ochi prin sita serii,
Ca două flori de măr rotat,
Au fulgerat tot valul verii,
Cu suflul lor duios cântat.
De ce în van au fost aprinse,
Acele tainice iubiri?
Ce lăcrimând acum prelinse,
Cristale de dor, amintiri.
De...
Poezie de Constantin Obadă despre dor
