Când va-ndrăgi pe cei de azi,
C-au mai cioplit cu dălți poeme,
Și orgi, din cetine de brazi.
Visăm vioi cu ochii minții,
Spoind cu dor cupola țării,
Sfioși se bucură părinții,
Că-mpodobim altarul zării.
În noi scânteie din iubire,
Lumina unui alt mileniu,
O sfântă pace-n omenire,
Ne va slăvi al râvnei geniu.
Apropiem duios o vreme,
Când n-om mai fi noi cei de azi,
Dar cântul tânăr din poeme,
Sunava-n cetine de brazi.