În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!
Când curg puterile vieții,
În valuri pe a lumii mare,
Nu-i decât clarul dimineții,
Ce leagă noaptea mea cu soare!