Dar când nu-s ochii lumii !

Poezie de Constantin Obadă despre Nimic, Haos, Speranță, Tinerețe, Ochi, Cer, Soare, Poezie

Dar când nu-s ochii lumii !

Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,
Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri !
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,

Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e nimic, din toate, nici timpuri și nici ape.
Căci edemul vieții, e-o jungla pustiită,
Sub haos greu, de ghețuri, menit să nu mai scape !

Nesimțitoarea humă, care..., nimic nu știe,
De-nsuflețirea vieții, de cântul fericirii,
E cum ai spune astăzi, la fel, de când e vie,
Sămânța lumii noastre, roită-n spor..., iubirii !
Caiet Nr. 7 - Poezii 1971
Data scrierii: 13 mai 1971
Poezie de Constantin Obadă despre nimic, haos, speranță, tinerețe, ochi, cer, soare, poezie.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Rate this writing:
Generează un alt cod=  

Constantin Obadă (1925 - 1974) Poet și actor român

S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.