Dar când nu-s ochii lumii !
Poezie de Constantin Obadă despre Nimic, Haos, Fericire, Speranță, Tinerețe, Ochi, Viață, Iubire, Cer, Soare
votează acum
adaugă un comentariu
Dar când nu-s ochii lumii !
Din cer, roit în raze, oricând un tânăr soare,Recunoscător de vremuri, va străluci din valuri !
Dar, când nu-s ochii lumii, iubind, a fi in stare,
Să le priceapă tâlcul, spoind cu idealuri,
Speranțe visătoare, durerii ce palpită,
Nu e nimic, din toate, nici timpuri și nici ape.
Căci edemul vieții, e-o jungla pustiită,
Sub haos greu, de ghețuri, menit să nu mai scape !
Nesimțitoarea humă, care..., nimic nu știe,
De-nsuflețirea vieții, de cântul fericirii,
E cum ai spune astăzi, la fel, de când e vie,
Sămânța lumii noastre, roită-n spor..., iubirii !
© copyright 100% rightwords.ro
Caiet Nr. 7 - Poezii 1971
Data scrierii: 13 mai 1971
Poezie de Constantin Obadă despre nimic, haos, fericire, speranță, tinerețe, ochi, viață, iubire, cer, soare.
© Acest continut apartine 100% rightwords.ro
Constantin Obadă 1925 - 1974, poet și actor român
S-a născut pe: 25 may 1925.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
S-a stins din viaţa în data de 25 jan 1974, la vârsta de 48 ani.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=
