Misterele nopţii
Poezie de Mihai Eminescu despre Îngeri, Căsătorie, Plăcere, Noapte, Umbră, Destin, Inimă, Suflet, Vis, Stele
votează acum
adaugă un comentariu
Misterele nopţii
Când din stele auroaseNoaptea vine-ncetişor,
Cu-a ei umbre suspinânde,
Cu-a ei silfe şopotinde,
Cu-a ei vise de amor;
Câte inimi în plăcere
Îi resaltă uşurel!
Dar pe câte dureroase
Cântu-i mistic le apasă,
Cântu-i blând, încetinel.
Două umbre, albicioase
Ca şi fulgii de ninsori,
Razele din alba lună
Mi le torc, mi le-mpreună
Pentru-ntregul viitoriu,
Iar doi îngeri cântă-n plângeri,
Plâng în noapte dureros,
Şi se sting ca două stele,
Care-n nuntă, uşurele,
Se cunun căzânde jos.
Într-un cuib de turturele
Ca şi fluturii de-uşor
Saltă Eros nebuneşte,
Îl dezmiardă, l-âncălzeşte
Cu un vis de tainic dor;
Iar în norul de profume
Două suflete de flori
Le desparte-a nopţii mire
Cu fantastica-i şoptire,
Le resfirâ, până mor.
Când pe stele aurie
Noaptea doarme uşuel,
Câte mime râzânde,
Dar pe câte suspinânde
Le delasă-ncetinel !
Dar aşa ni e destinul
Vitreg prea adeseori.
Unui lumea-i acordează,
Iar pe altul îl botează
Cu-a lui rouă de plânsori.
Data scrierii: 1866
Poezie de Mihai Eminescu despre îngeri, căsătorie, plăcere, noapte, umbră, destin, inimă, suflet, vis, stele.
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=