Spre suvenire
Poezie de Mihai Eminescu despre Singurătate, Spirit, Suflet, Tristețe, Nume, Inimă, Lume, Bine, Dor, Viață
votează acum
adaugă un comentariu
Spre suvenire
Dacă vreodată în lunga-ţi cale,Te-i simţi, frate, nenorocit,
Pieptul în chinuri, inima-n jale,
Viaţa-ţi de lacremi o tristă vale
Ochiu-ţi în plângeri de dor răpit
Când fără soarte, fără de nume,
Te-i vedea singur... despreţuit,
Un singur suflet nu-i avea-n lume,
Luptând cu-a vieţii valuri în spume,
Un suflet care te-ar fi iubit;
Când fug amicii de lângă tine;
Când plângi de Soarte-ţi trist, părăsit:
Gândeşte-atuncea şi tu la mine,
Nici eu în lume n-o duc mai bine,
Şi eu sunt, frate, nenorocit.
Data scrierii: 1866
Poezie de Mihai Eminescu despre singurătate, spirit, suflet, tristețe, nume, inimă, lume, bine, dor, viață.
fratelui Greâoriu Dragoş
Nu există comentarii!
Rate this writing:
=