Leagă streașine de soare,
Căci roind deasupra humii,
Ei sunt soli, între popoare !
Pacea, li-i altar, în care,
Ei închin' speranța, morții,
Iar în vis, de răzbunare,
Cresc iubiri, în lunca sorții !
Porumbeii-n pieți străbune,
Legând inimi simțitoare,
Prind din lume, să adune,
Numai cântec și candoare !