Stau dor...

Stau dor...

Stau, dor, în prag de vis,
Vibrând, iubirea-n pară,
Când arămește-n zori,
Pădurea..., solitară.

Poiene, foșnitoare,
Din umbre, beau lumini,
De te pătrund, cu farmec,
Ce face, să te-nchini.

Minune de icoane,
În roi, se tot ivesc,
Spoind, altarul zilei,
Cu har, din jar ceresc.

O..., fanatism al lumii,
Oricât te-ai strădui,
Nu poți tu, arta vieții,
Ca-n soare, rândui.

Apoi, încet, eternul,
Se stinge-n el profund,
Când stele mici și mari,
Clipesc, în chip rotund.