Vremea troienește drumuri,
Oglindite-n gânduri clare,
Cum se pierd adesea râuri,
Ce străbat până la mare!
Tulburate visuri seacă,
Cetățui de ani lumină,
Când cu umbra lor săracă,
Mai îmbracă vreo ruină!
Nici iubirea nu mai...
Zvâcnește lumea-n întuneric,
Cupole pline de hazard,
Să prindă țărmul nestatornic,
S-ogoaie vise care ard.
Din valuri reci chinuitoare,
Încinse-n lanț adeseori,
S-a primenit acea candoare,
De oameni șoimi nepieritori!
Când curg din mine ape clare,
În zori spre țărmuri infinite,
Nu sunt decât imaginare,
Istorii veșnic pomenite!
Când curg din mine sfinte vise,
În prada patimii bolnave,
Nu sunt decât dureri deschise,
Iubiri ce cad dorinței sclave!...
Te duci acolo-n țări mai calde,
unde dorm vise-n vechi smaralde,
Unde măslini pe orice cale,
Foșnesc din frunze osanale!
Te duci în arca nemuririi,
Unde cresc farmecele firii,
Unde sublimele lăute,
Alină-ncet dureri știute....
Ne stingem unică visare,
Sfioși în fum de lumânare!
Ce-i pentru sori o biată eră,
Pierdută-n sinea-i efemeră?
Ce-i pentru lună un mileniu,
Când n-are suferinți nici geniu?
Ce-i pentru stea o licărire,
Când licărul e nemurire?
Ce-i...
Pleca-ne-vor uitării vorbe,
Sublime timpuri care vin,
Cum marea-n valuri se resoarbe,
S-ogoaie zbaterea-i mai lin.
Pierdute-or sta a noastre vise,
Până cohorte de urmași,
În era altor paradise,
Ne-or zice simplu: vechi incași.
Scări de dor lacrimi de vis,
Urc și cad în lume!
Ce ni-i dat ce ne e scris,
Toate vin anume!
Deci în voie să lăsăm,
Traiul pân-la moarte,
Cu iubire să-ntremăm,
Visele deșarte!
Din vlăstare să-mpletim,
Dragostea mai pură,...
Ce stai lună sus pe cer,
Și nu vii acasă?
Moda să mai porți mister,
Nu mai ține... lasă!
Ce atai mândră ca un vis,
Care leagă maluri,
Când eternul Paradis,
L-ai pierdut în valuri?
Vino dară deci cu noi,
Dulce curtezană,...
Mult ne căutăm,
Mult ne ajutăm,
Până ne-ngropăm,
Să ne vremuiască,
Iarba ne lumească,
Visul omenirii,
Setea fericirii,
Stă-n sensul rotirii,
Restu-i doar o spumă,
Mânjită cu humă!
Visul norilor din valuri,
E să picure-n-napoi,
Strălucite idealuri,
Care leag-a lumii ploi!
Visul stelelor nisipuri,
Stă în licărul profund,
Care leagă-n fel și chipuri,
Universuri ce s-ascund!
Visul dragostei statornic,...
Ascult în sinea mea un ornic,
Cum bate-n ritmuri dulci secunde,
Cum visul vechi care-i statornic,
Prezența lumii mi-o ascunde!
Eu ard în patima gândirii,
Predele care țin și mint,
Căci vreau în arca omenirii,
Palate viselor...
Cine știe taina lumii,
Doritoare de abise,
Tremurând în carnea humii,
Flori de dor și flori de vise?
Cine știe cum se-mbie,
Perla-n firul suferinții,
Colo-n apa străvezie,
Ori în scoica slab-a minții?
Cine pătimaș de-abise,...
De la o vreme uit pe drumuri,
Alaiuri gândurilor clare,
Speranțe luminând tărâmuri,
Din lumea mea spre altă zare!
O minte slabă îmi tot seacă,
Comori de vise și lumină,
Iar lumea-mi risipită joacă,
In jurul meu ca-ntro ruină!
Doamne mult te-am căutat,
Până-n mine te-am aflat,
Mult am stat în curcubeu,
Sorbind visele mereu,
Multă vie am rodit,
Mult neant am pitrocit,
Până-n tine să cinstesc,
Eu-l meu dumnezeiesc!
Cine zice că-s ateu,
Când cinstesc pe...
Sărmanul om căzu în drum,
Cu inima beteagă,
Decesul lui venea acum,
După o viață-ntreagă!
Și poate că ar fi trecut,
Convulsia din urmă,
Dar lumea-n jurui a țesut,
Un cer care te curmă!
Zadarnic medicii strigau,
Să-i facă...
Mă duc spre țara altor vise,
Cu visul meu de la părinți,
Chiar dacă zbor peste abise,
Chiar dacă trec prin suferinți!
Căci legea firii mă îndeamnă,
Să zbor mereu spre infinit,
Chiar dacă sunt în prag de toamnă,
Chiar dacă poate am...
Banalități când publicați,
Fidele toate-n sine,
În lumea voastră de ratați,
Un geniu e oricine!
Descoperind în voi cu zel,
Coloane infinite,
Ne fericiți cu cel pastel,
Din vise răstignite!
Vii teamă doar de Făt-Frumos,
Să...
Cel mai greu e-n poezii,
Să prinzi tâlcul de pe urmă,
Visele de-s fantezii,
Să le dai ușor cu brumă!
Cuget dor de plai străbun,
În secvență noitoare,
Bucuriile-i răzbun,
Doliul viselor cu soare!
Nu te pierde-n vast poem,
Nu...
Din margini vechi din vise moarte,
O altă lume se-nfiripă,
Seducătoare-n zbor departe,
Ea dăinuie cu noi o clipă!
Ascunsă stă gândirea-n nimeni!
Dar nesățioasa ei iubire,
Din necuprinse culmi de cremeni,
Scântee vise-n devenire!...
Tu cauți un ascuns miracol,
Și vise-n patime adânci,
Când uriașul nostru secol,
Scânteie ape dintre stânci?
De ce stăbați tot nebuloase,
Când timpul e atât de clar?
De ce cu flaute jegoase,
Mai chemi năluci din vechi coșmar?...
