Adam era roșu ca un măr
Gol-pușcă
Și-a văzut-o
pe
Eva
Cum
îngrămădea
un
glonț
În
magazia
pistolului
Fără
pic
de
rușine
Iar
culoarea
i-a
zburat
De
pe
față
Pe
mâinile
albe
ca
zăpada
Și-a văzut-o
pe
Eva
Cum
îngrămădea
un
glonț
În
magazia
pistolului
Fără
pic
de
rușine
Iar
culoarea
i-a
zburat
De
pe
față
Pe
mâinile
albe
ca
zăpada
Bolnavă Toamna estompează,
Alaiul viselor din veri,
Și-n ploi mărunte-ngenunchiază,
Surâsul meu de pân' mai ieri!
Cum stau tăcut și sorb nectare,
Prin ceața sură străvezie,
Livezi golașe par altare,
Iar vii plecate-n veșnicie!
Când stai în stații de tramvai,
Să ai răbdare se cuvine,
Altminteri arzi ca o rușine,
Și crapi ursuz ca un mălai!
Acolo-n stații de tramvai,
Stau tineri veseli care-njură,
Pe când bătrâni domoli la gură,
S-aleg cu-n strașnic...
Mor ispite-n dor de drumuri,
Moare vremea-n ploi sărace,
Traiul e cuprins de fumuri,
Fața lumii se preface!
Se prefac și-a mele poame,
Din livada tinereții,
Moare spiritul când doarme,
Mor cântând tot flori poeții!
Când plouă lung și monoton,
Din cerul toamnelor târzii,
La geamul care dă-n balcon,
Roiesc duioase poezii!
Una aleargă spre păduri,
S-aducă suflul primăverii,
Alta tocmește din securi,
O lună nouă-n arca serii!
În toate e un...
A murit o floare-n câmp!
Cine astăzi o mai știe?
Din firavu-i dulce timp,
A lăsat o poezie!
A murit din dorul ei,
Tânăra întruchipare,
Și-a lăsat iubiri scântei,
Să aprinzi la noi un soare!
Ce ușor m-a prins robia,
Poeziei...
Liniștea-i neclară-n aer,
Spirite mai croncănesc,
Eu, prin raza unui vaer,
Soarta lumi-ntrezăresc!
Și robit de gânduri clare,
Pătimașe-n veci iubirii,
Simt cum fluvii de candoare,
Schimbă albii omenirii!
Din bine din greu,
Prin valuri înot,
Să-nnalț țărmul meu,
Din neguri cum pot!
Din larguri eterne,
Leg ploi în pustiu,
Din inimă cerne,
Natura să scriu!
Din roza-i se-mbină,
Iubirea de neamuri,
Ca ochii-n lumină,
Prin...
Voi, viclene dulci speranțe,
Mi-ați sedus copilăria!
Nu-i mai văd dintre distanțe,
Azi decât melancolia!
Ocoliți-mă speranțe,
Nu mai cred în verva voastră,
De-ați veni cu-n tom de stanțe,
Tot îmi țin firea albastră!
Multe doruri din lumini,
Trec în leneșe gondole,
Multe chipuri, ca de crini,
Mor sub mucede cupole!
O lagună le absoarbe,
Harul fin de poezie,
Deghizând altare oarbe,
C-o murală erezie!
Multe doruri se încarcă,
Cu nămol,...
Etern e cerul, plin de stele,
Da-n noaptea gândurilor mele,
Nu mai cad fulgere, nici brume!
Opace-adie printre hume,
Curbată-n neguri de mormânt,
Ce suie-n cânturi, sunt, nu sunt,
Fatidicul vieții clare:
„Uitare morților, uitare”!...
E-n noaptea stelelor seduse,
De ochii mari, lăsați durerii,
Sclipiri de vis ce-s readuse,
S-aprindă-n dor, altar plăcerii!
O..., sfinte rugăciuni, de strană,
Și voi, poetice cântări,
În veci nu trece vre-o rană,
Când anii duși bat...
Flori a timpului prielnic,
Uimitoare, ne răsar,
Curcubee-n vers sfielnic,
Ce sorb firilor nectar!
Se preschib-apoi în lauri,
Dup-o datină străbună,
Să-ncunune-n mii de fauri,
Tinereții, vremea bună!
Tinerețea e-o comoară,...
În mări gândirea, mi se piardă,
Și-n van, cântarea mea străbată,
De-oi pune-n candelă, să ardă,
Credința vremii-n vechi schimbată!
De m-oi deda cu cei ce-ncearcă,
Să curm al libertății caer,
Pe loc să-mi taie fir-o Parcă,
Să fiu...
Simt, cum crește scrinul meu,
Din sălbatica pădure,
Cum din visul de ateu,
Tot mi-apare o secure!
Simt, din umbră, cum ia forme,
Rezonanța-i demodată,
Cum a teilor arome,
Nu m-atrag, ca altădată!
Simțim cum seninul vieții,...
Drama care m-a născut,
E-o duioasă veșnicie,
Biata, n-are început,
Iar sfârșit, nicicând să vie!
Simt când viu, parc-am mai fost,
Și sunt, fostul care vine,
Simt al vieții tainic rost,
A mișcării de la sine!
Jocul vieții, e...
De cinci decenii, eu, tot sui,
Să-nchei, o clipă efemeră,
Ca din durerea nimănui,
Să curm durerea, care speră!
Tot unii-mi spun, că sunt modest,
Iar alții că-s din cale-afară,
Dar, când văd ani, ce nu-mi contest,
Că sunt, un Mai,...
Te visez iubire-n seri,
Că mai treci încă, pe stradă,
Vis, roit de primăveri,
Cântec dulce, de baladă.
Că mai treci, înamorată,
Cu aochi mari, în suferinți,
Revărsare, preacurată,
Lujer, tainicei dorinți!
Te visez,...
Când se stinge un mileniu,
Ca un ins, din soarta lumii,
Visul lui, s-alege geniu,
Trupu-i searbăd, roză humii!
Anii lumină, ce-i creștem încă,
Să-i cinstim, cum se cuvine,
Soli, ai păcii-n trai și muncă,
Nimb de glorii-n strai de...
Acolo-n inima pădurii,
Am strâns culori, pentru altare,
Și toată gloria armurii,
Și versuri, doinii din frunzare.
Acolo, ne-a surâs norocul,
Și visul, zărilor albastre,
Acolo, a-ncolțit sorocul,
Miracol, izbândirii noastre....