Mii de stele, radioase,
Moarte-n pulberi călătoare,
Se aprind, mai norocoase,
Strălucirii solitare!
Mii de adevăruri, clare,
Moarte-n pulberea minciunii,
Se aprind, biruitoare,
Innoind, cu jar, tăciunii!
Din stripa dorului stăbun,
Sub bolți, cu ziduri groase,
Pe unde datini se-ncunun,
Admir, iconostase!
Iar sfinți-n zale purpurii,
Din ochi, când mă măsoară,
Adânc mă plec, și întârzii.
Sunt, ctitorii de țară!
Ei, au un har, al...
În țara toamnelor târzii,
Amurguri vii, mai ard în zare,
Până se pierd, ca-n erezii,
Lumini din raze..., solitare!
În țara toamnelor târzii,
Speranțe, nu-s, a primăvară,
Căci timpul trece-n amnezii,
Și-n ploi, ce cad, fiece seară!...
Poezie de Constantin Obadă despre țară, ploaie, speranță, primăvară, lume, timp, viață, lumină, poezieDin vieți roite-n forme, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali.
Oricâtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu dorul tău etern...
Poezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, durere, umbră, dor, lume, visDin vieți roite-n farmec, cad vise desuete,
Din umbre dulci de oaze, livezi de portocali,
Speranța fericirii, pe care-o cânți poete,
Ogoaie-n noi durerea și colții de șacali!
Or câtă depărtare, s-o cuibări în inși,
Cu harul tău etern,...
Poezie de Constantin Obadă despre viață, fericire, speranță, eternitate, suflet, farmec, durere, umbră, lume, visPe cioburi mari, de lună,
Din sud, aștept să vii,
Iubire ce răzbună,
Altare străvezii!
Pe fulgi din mări de nea,
Din nord, aștept să vii,
Iubire ce stârnea,
Duioase reverii!
Pe zorii clari, din est,
Din vest, aștept să vii,...
Tăceri, ascund de spini,
Miraculoase verbe,
Ce vor domni-n grădini,
Imense și superbe!
Tăceri, ascund de vise,
Neștiutoare căi,
Ce vor rodi narcise,
Când soare, dă-n odăi!
Tăceri, ascund în valuri,
Corabia iubirii,...
Din urbea mea natală, acuma mă strecor,
Când viața, mi-e mai plină, cum n-a mai fost, vreodată,
Să caut, pe la țară, visării, alt decor,
Cu toate c-a mea urbe, frumoasă-i ca o fată!
De ce dar, deci, în urbe, am clipe de-ntristare?
E...
Poezie de Constantin Obadă despre fum, grădină, oraș, viață, moarte, vreme, zi de naștere, țară, cer, floriNu plâng, în stihuri, oseminte,
Uitării, care s-au ales,
Ci viața-n valuri, de cuvinte,
Adâncu-i tainic, înțeles!
În stihuri, mi-e nădejdea, toată,
Că n-oi rămâne, fără nume,
Că, se va pomeni..., odată...,
C-am suferit, doinind, o...
Mi-i dor de mine cel de ieri,
Naiv năier în marea vieții,
Când împleteam lumina-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au poeții.
Mi-i dor de cel care-am să fiu,
Să scap de cel ce sunt acum,
S-alung din mine ce-i pustiu,
Să cresc iar pom,...
Mi-e dor, de mine, cel de ieri,
Naiv năier, în marea vieții,
Când, împleteam iubirea-n seri,
Cu harul sfânt, ce-l au, poeții!
Mi-e dor, De cel, care-am să fiu,
Să scap, de cel, ce sunt acum,
S-alung din mine, cel pustiu,
Să cresc,...
Planeta mea, tu, pari albastră,
Spun cei ce vin, din depărtări,
Dar, eu te văd, de la fereastră,
Cu negru, poleită-n zări!
Și nu știu cum, îmi pare mie,
Tu, te-ntuneci, tot mereu,
Cum se-ngroapă o statuie,
În praful gros, de...
Poate..., mor, acum, ucise,
Flori, ce-ar fi putut să fie,
Dulci poeme, cu narcise,
Sonuri noi, de simfonie!
Poate..., mor, acum, ucise,
Din dureri, o bună parte,
La ce bun, când pasc din vise,
Turma, armelor de moarte!...
Poezie de Constantin Obadă despre muzică, geniu, poezie, eternitate, durere, moarte, flori, grădină, visCa niște stele, cad în cale,
Speranțe-n raze, ce s-aprind,
Din dorul lumii-n căi astrale,
Nemuritorul ei, colind!
Slăvita lună, e-o umbrelă,
Să treci cu ea, prin ploi de stele,
Iar un Luceafăr, santinelă,
Păzește-amoruri lungi și...
Poezie de Constantin Obadă despre dezastru, ploaie, speranță, singurătate, pământ, apă, dor, stele, lună, lumeVoi..., nu gândiți, că printre voi,
Sunt genii, care-ncheagă vise,
De-aceea-i socotiți..., gunoi,
În timp ce ei..., străbat abise!
De câte ori, n-au ascultat,
Cum vă spoiați, cu-a vremii fală!
De câte ori, n-au suportat,
Prostia...
Poezie de Constantin Obadă despre geniu, demnitate, prostie, cuvânt, frică, măsură, vis, timp, clipă, fațăLa mormântul meu..., pustiu!
Unde-o crește-n ierbi uitarea?
Cine..., fără ca să știu,
Va mai căuta, cărarea?
Cine..., va sădi un pom,
Să-mi ogoaie amintirea?
Cine..., m-o feri de-atom,
Ori să-i țin în piept, zidirea?
Cum m-or...
Te-am iubit, încă de mică,
Când, cu gulerul scrobit,
Tu-mi păreai, o rândunică,
Eu, un șoim, dar m-ai robit!
Anii, cruzi, fără de milă,
M-au suit, în vârf de munte,
Azi, tu, ești, numai idilă,
Eu, șoiman, în peni cărunte!...
Aștept, în parc, neostenit,
Pe-aleea solitară,
Să vii, de unde ai venit,
Iubire..., tainică fecioară!
Să stăm, cuminți, dormind în flori,
Copii ai șoptirii rare,
Să dăm durerii, visători,
Fiori, de dulce încântare!
Și-acel...
Poezie de Constantin Obadă despre sărut, inimă, eternitate, copii, suflet, iubire, flori, grădină, dor, lumeLa mulți ani! cu jucării,
Dragi copii și oameni mari,
La mulți ani! cu veșnicii,
Muncitori și cărturari!
Orice cap, rotit pe umeri,
Partă-n miezu-i, galaxii!
Nu-ncerca pe om, să-l numeri,
Findcă numeri..., veșnicii!
La mulți...
Copiii lumii-nalță zmeie,
Bătrânii, cânt de epopee,
Părinții-n zbateri, Odisee,
Iar tineri, cruzi, iubiri de Zee!
